E mai simplu să furi banii de la buget decât să construieşti cu fonduri europene.

În timp ce România pierde miliarde de euro acordate de Uniunea Europeană, faptul că am reuşit să împrumutăm 1,5 miliarde de dolari de pe piaţa americană cu o dobândă de aproape 7% a fost prezentat ca un mare succes. Într-adevăr, este un mare succes, dar nu pentru noi, ci pentru băncile creditoare, ţinând seama că o asemenea dobândă la dolar nu poate să nu atragă finanţatorii ca albinele la miere.

Pe lângă dreptul la liberă circulaţie şi la muncă în UE, fondurile europene sunt marea binefacere a aderării. Fiecare european plăteşte din impozitele sale o parte pentru ca zonele rămase în urmă ale Uniunii să poată recupera din decalaje. Pentru România a fost şansa noastră istorică. Câteva zeci de miliarde de euro direcţionate către autostrăzi, căi ferate, drumuri, agricultură, sănătate, cercetare, educaţie ar fi schimbat faţa ţării pentru decenii de aici înainte. Efectele s-ar fi tradus în locuri de muncă, dezvoltare economică şi sporirea competitivităţii României pe pieţele globale.

La cinci ani de la intrarea în UE, devine tot mai clar că am ratat întâlnirea cu miliardele miraculoase ale Europei. Am irosit o şansă pe care Istoria ne-a oferit-o cu generozitate după ce învăţasem să ne plângem de destinul nostru ca naţiune. Am avut noroc cu integrarea la 1 ianuarie 2007, am avut noroc că ni s-au pus la dispoziţie sume enorme de bani.

Am avut ghinionul că suntem conduşi de aceste clici economico-financiare care au sacrificat viitorul a generaţii de români pentru că este mult mai simplu să furi banii de la buget, decât să construieşti ceva cu fonduri europene.

Ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban, declara la preluarea mandatului că şi-a propus atragerea în acest an a şase miliarde de euro. Domnule ministru, cu tot respectul pentru că sunteţi un profesi