Efortul fizic de mare intensitate poate genera accidente cardiovasculare mai mult sau mai puţin grave. Dl conf. dr. Corneliu Zeana exemplifică şi comentează trei astfel de cazuri, în Consultaţia de vineri.

Bolile cardiace pot fi prevenite sau, cel puţin, întârziate în apariţia lor. Mai mult, putem spune că şi cardiopatia senilă, diagnostic mai rar folosit de practicieni, poate fi considerabil temporizată, juventologia susţinând cu argumente că alterările senile cardiovasculare sunt reversibile într-o anumită măsură. O poziţie centrală în prevenirea bolilor cardiovasculare o reprezintă antrenamentul fizic. Specialiştii în kinetoterapia acestor afecţiuni individualizează antrenamentul fizic şi recomandă progresia lentă a intensităţii şi duratei antrenamentelor, cu evaluare periodică. Cu toate că, în comparaţie cu medicamentele, prin antrenament fizic se obţin rezultate superioare, insuficienta educaţie a pacienţilor, dar şi a medicilor impresionaţi în bună măsură de marketingul informaţional al caselor producătoare de medicamente, face ca, la noi, prevenţia şi terapia prin mişcare a bolilor cardiovasculare să fie flagrant subutilizate. De aici şi prevalenţa foarte ridicată a acestor boli în populaţia României. În prezent, este recunoscut faptul că prin antrenament fizic practicat cu ritmicitate, durata vieţii se prelungeşte cu şapte ani. Dacă un individ sedentar se angajază la un efort fizic excesiv în raport cu lipsa antrenamentului, există riscul apariţiei unor fenomene uneori foarte grave. Se pot înregistra astfel creşteri mari ale valorilor tensionale, cu riscurile pe care le implică saltul hipertensiv. Dacă antrenamentul fizic este repetat şi progresiv, aceste ascensiuni tensionale sunt mai mici, iar după încetarea efortului valorile tensionale se plasează pe un palier mai jos faţă de cele din perioada sedentară. Ca urmare, antrenamentul fizic e