În timp ce ONU a reuşit adoptarea unei „rezoluţii fără dinţi“, regimul lui Assad îşi continuă nestigherit ofensiva împotriva aşezărilor rebele. Dar poate soluţia anti-Assad nu este deloc militară, ci în sfera rezistenţei nonviolente, a nesupunerii civile.

La jumătatea săptămânii trecute, Adunarea Generală a ONU a aprobat cu o majoritate covârşitoare (137 de voturi pentru, 12 contra şi 17 abţineri), o rezoluţie care cere autorităţilor siriene să oprească toate violenţele, să protejeze populaţia, să elibereze toate persoanele arestate arbitrar, să retragă armata în cazărmi şi să garanteze libertatea demonstraţiilor paşnice. Totodată, rezoluţia sprijină decizia Ligii Arabe de a facilita negocieri între guvernul sirian şi opoziţie şi de a încuraja tranziţia spre un sistem politic democratic şi pluralist, unde toţi cetăţenii sunt egali, indiferent de etnie, religie sau afiliere politică. Deşi un text cu încărcătură preponderent simbolică, fără a fi obligatoriu pentru statele membre, acesta arată totuşi gradul de izolare diplomatică pe care l-au atins Assad şi susţinătorii săi pe scena internaţională. Cum era de aşteptat, după veto-ul din Consiliul de Securitate, reprezentanţii Chinei şi ai Rusiei au recidivat şi au votat împotrivă.

Dar oare ce este pregătită comunitatea internaţională să facă în cazul în care regimul Assad îşi continuă nestingherit operaţiunile împotriva civililor, ignorând orice ar spune ONU? Pentru că asigurările date sunt pe măsură. La fel şi nivelul aşteptărilor: „Adunarea Generală a transmis un semnal clar poporului sirian: lumea este cu voi. Locuitori ai Siriei, de la Homs şi Damasc până la Hama şi Idlib, de la Aleppo până la Daraa, trebuie să ştiţi acum că naţiunile lumii sunt alături de voi şi vă sprijină demersul spre un viitor al libertăţii şi siguranţei“, a declarat Susan Rice, ambasadorul SUA la ONU. Şi o spune un amba