- Editorial - nr. 957 / 21 Februarie, 2012 La 30 mai 1941, Serviciul Central de Informatii a prezentat, la sedinta Consiliului de Ministri, un memoriu intocmit de dr. Liviu Campeanu, din Brasov, fiul protopopului Elie Campeanu (1859-1937) – personalitate remarcabila a Gheorgheniului, fost preot si invatator in Subcetate, carturar si aparator al drepturilor credinciosilor romani in lupta lor de emancipare politica, economica si culturala – despre Congresul Secuiesc, tinut, in anul 1902, la Tusnad. Insistam asupra importantei acestui moment, esential, din istoria relatiilor romanilor cu secuii, ca document, aducand un plus de informatii atat de necesare vietii sociale de atunci si a celei actuale din Ardeal. Congresul Secuiesc, care s-a tinut la Tusnad, in 1902, sub patronajul Guvernului de la Budapesta, recunoscut ca fiind cel mai sovin guvern maghiar, si sub presedintia contelui Dessewffy, vicepresedinte al Casei Magnatilor (Senat), presedinte al Asociatiei Economice Maghiare, cea mai importanta organizatie economica a Ungariei, a scos in evidenta, cu preponderenta, legaturile stranse intre secuii din Ardeal, din zonele Mures, Odorhei, Ciuc si Trei Scaune, si Romania, Regatul de dincolo de Carpati, confirmand faptul ca acele tinuturi formau o importanta unitate economica cu Romania. Din lucrarile Congresului a reiesit – cum spunea autorul memoriului, dr. Liviu Campeanu –, "ca unirea Ardealului cu Ungaria, la 1867/1868, nu a schimbat in bine soarta secuilor, care, din cauza conditiilor severe, vamale, inspre Romania, nu au de unde sa-si mai procure alimente, in primul rand cereale. Produsele secuiesti nu pot fi vandute pe piata budapestana, caci transportul scumpeste prea mult articolele la vanzare”. Adica, articolele industriale, produse de secui, "raman fara valoare, in lipsa de cumparatori”. In aceasta situatie, singura solutie ramane un "export si import foarte