Recent, într-o conferinţă de presă desfăşurată la Oradea, dl dr. Ritli Ladislau a anunţat că s-a realizat primul pas în vederea unui screening naţional pentru depistarea cancerului de col uterin. Dar limitarea unui program naţional de screening doar la efectuarea testului Babeş-Papanicolau ar fi un start nefericit, în opinia dnei dr. Mihaela Badea, medic primar ginecolog la „Micomi“ – clinică de colposcopie şi patologie a tractului genital inferior. Prin prisma unei bogate experienţe în specialitate, autoarea prezintă, într-un amplu articol, componentele necesare la realizarea unui program eficient de screening pentru cancerul de col uterin.

În ultimii 20 de ani, au avut loc mai multe tentative ministeriale de iniţiere a unui program naţional de screening pentru cancerul colului uterin. Unele dintre acestea au mers până la elaborarea şi publicarea de metodologii, de fiecare dată concepute de novo, altele chiar până la anunţarea publică a momentului implementării lor. Niciodată însă organizarea unui astfel de program la nivel naţional nu a depăşit etapa de intenţie şi de concepţie. Ultima metodologie, publicată în urmă cu câţiva ani, s-a soldat cu o alertă generală printre potenţialii furnizori de servicii medicale clinice şi de laborator dornici şi eligibili pentru un astfel de program, cu solicitarea oficială de depu­nere în termen foarte scurt, la direcţiile de sănătate publică, a unor dosare de participare, rămase apoi fără răspuns, şi cu mare agitaţie printre furnizorii de con­sumabile care, inventivi şi aplicaţi, începuseră deja să răspândească oferte de consumabile sub formă de „truse“ de recoltare şi de colorare. Circulă din nou un zvon de bune intenţii privind programele de prevenţie… Dacă, de data aceasta, zvonul se va adeveri şi într-adevăr va exista o finanţare rezonabilă pentru o acţiune largă de medicină preventivă, cred că în modelare