- Social - nr. 957 / 21 Februarie, 2012 Privesc, inmarmurit, de zile in sir, imagini aproape incredibile din satele romanesti peste care s-a abatut, napraznic, furia dezlantuita a naturii. Peste aceste sate, neputincioase si nevolnice, condamnate sa suporte vitregiile vremurilor ticaloase ce s-au abatut peste ele, s-au napustit acum urgiile naturii: vara – furia apelor iesite din albiile lor firesti; iarna – furia crivatului si a viscolelor, ce vin peste ele, ca un adevarast potop alb, acoperindu-le. Parca ar fi un blestem. Si, fara sa vreau, ma intreb: oare unde este satul romanesc de altadata? Satul acela cu ,,gospodari tot unul si unul”; ,,cu flacai voinici si fete frumoase...”din Amintirile lui Creanga? Dar acelasi sat era si cel al copilariei mele. Aceiasi gospodari, tot unul si unul, si aceiasi flacai voinici si fete frumoase populau si satul in care m-am nascut si am copilarit. Si asa erau toate satele romanesti de altadata! Am ajuns licean datorita unei intamplari. Din postura de strungar la oi direct in cea de licean in clasa I a Liceului ,,Petru Maior” din Reghin. Cursurile fiind incepute de vreo saptamana, daca cumva nu chiar mai bine, am intrat in clasa imbracat in costumul meu popular. Privirile tuturor baietilor din clasa, imbracati toti in uniforma liceului, s-au atintit spre mine. Eram asa de speriat incat nici nu am mai vazut nici locul din banca, unde trebuia sa ma asez. A intervenit atunci, de la catedra, profesoruldiriginte, care, sunt convins, mi-a ,,citit” sufletul. Cuvintele sale mi s-au intiparit in memorie pentru toata viata: - Dragii mei, iata ca acum suntem cu efectivul clasei complet, prin venirea colegului vostru, ultimul care este inscris in clasa I. Vedeti, el este inca imbracat in frumosul costum popular pe care l-a purtat si acasa in zilele de sarbatoare. Si voi aproape toti l-ati purtat, fiindca ati venit de la sat. El nu trebuie