Înaltă, slabă, blondă, brunetă, voluptuoasă - câte păreri, atâtea portrete diferite ale frumuseţii. Pentru a ne scăpa de dilema femeii perfecte, oamenii de ştiinţă au elaborat chiar o formulă matematică.
„Pentru mine, o femeie frumoasă este brunetă, are o înălţime de aproximativ 1,70 metri, un bust nu foarte mic, o talie subţirică, dar nu osoasă, mâini cu degete lungi şi glezne fine, un zâmbet plăcut şi ochi pătrunzători", spune Ştefan Ilinca (37 de ani), din Bucureşti. Pentru Mihai Ionescu (23 de ani) însă, femeia ideală arată altfel: „Blondă, sâni mari, fund ferm".
Reprezentantele sexului frumos au, la rândul lor, alte standarde. „O femeie frumoasă este voluptuoasă, fără însă a avea colăcei şi alte depozite de grăsime sau vergeturi, are un păr bogat, frumos, o piele fină, hidratată, buze mari, afişează încredere în ea şi emană senzualitate", susţine Mirela Stanciu (30 de ani). Greu să găseşti două portrete identice atunci când vine vorba de perfecţiunea reprezentantelor sexului frumos.
De altfel, definirea frumuseţii este o dilemă care a frământat generaţii de filosofi, artişti şi chiar matematicieni care au inventat formule pentru a stabili „gradul" de atractivitate al unei persoane. Dificultatea în a defini acest concept a venit şi din faptul că percepţia despre frumuseţe diferă de la o cultură la alta şi uneori se schimbă chiar la câţiva ani. Aceste diferenţe au devenit mai evidente în ultimul secol. Astfel, canoanele frumuseţii au evoluat în mod constant, iar motivele au variat de la emanciparea femeilor până la dezvoltările tehnologice, dar şi modificări în moravurile vremurilor.
Un portret la fiecare deceniu
„Moda şi frumuseţea, prin toate aspectele lor - îmbrăcăminte, machiaj, coafuri, accesorii -, reflectă schimbările din societate. Percepţiile asupra frumuseţii în ultimul secol au suferit modificări în p
