Pe o vreme câinoasă, chiar dacă străzile păreau pustii iar zăpada pregătea un nou asalt, am descoperit că, totuşi, mulţi dintre noi au dorit să îşi ofere seri deconectante, într-un fel sau altul în zona artelor, poate în săli de spectacol şi concert, poate în locuri mai puţin convenţionale. O astfel de experienţă mi-am propus duminică, încercând să ies cumva din cotidian, ba chiar şi din obişnuitele preferinţe muzicale, îndreptându-mă spre Club A, locaţie deloc neaşteptată pentru cei care au învăţat deja că acolo „se întâmplă“ lucruri atractive şi adesea de ţinută. Chiar dacă lumea stă cu berea (sau sucul) în faţă şi cu ţigara alături, chiar dacă nu stăpâneşte deloc acea linişte specifică unei săli adevărate, am descoperit cu reală plăcere că, spre exemplu, în acea seară, pereţii erau „tapetaţi“ cu o expoziţie a unor tineri artişti, aparent eclectică, dar sugestivă pentru cei care încearcă să înţeleagă încotro se îndreaptă preocupările lor în arta vizuală. O ambianţă propice unei duble lansări, la fel de dezinhibată, poeta Anca Oprescu prezentând volumul său de debut Apă de ploaie apărut la Editura „Innocentia“ din Iaşi, citind din versurile care, în parte, l-au inspirat pe Walter Dionisie să compună cele opt piese (poate folk), sensibile şi romantice, cuprinse în albumul „de autor“ cu acelaşi titlu; compensând faptul că, după cum ne-a anunţat, a fost poate prima lansare a unui CD... fără CD (din motive care nu avea rost să fie „devoalate“), a cântat parte dintre ele live, vocal, cu o chitară şi clape, alternând, cu o tentă improvizatorică, rostiri din acel volum – aşa, ca între prieteni... Rămânând în lumea poate ciudată pentru unii, piesa de teatru Dresoarea de fantome după un text de Ion Băieşu, a fost de fapt un impresionant one-woman show oferit de actriţa Daniela Moldovan, talentată şi expresivă, trăind cu o intensitate cuceritoare şi zgudui­toar