Guardiola ezită să semneze prelungirea contractului. E greu să fii antrenor de extratereştri.
Trecem peste ironiile francezilor de la Canal Plus, mama lor de îmbuibaţi! Plecăm de la ipoteza că tot ce vedem are la bază sucul de morcovi, fresh-ul de portocale şi paella cu fructe de mare. Aşadar. Barcelona este cel mai puternic club de fotbal din lume. Cel mai bine organizat, cu şcoala cea mai productivă, cu oamenii cei mai pregătiţi. Un club bogat, cu o tradiţie solidă, care a pus înainte de toate munca neobosită şi curajul de a promova idea unui fotbal generos, inovator, curajos. Plăcut ochiului şi eficient, fotbalul practicat de Barcelona lui Guardiola şi Messi a atras suporteri din Extremul Orient pînă la Strîmtoarea Magellan. Din Ghencea pînă în Beverly Hills.
Leo Messi şi-a sărbătorit cea de-a 200-a apariţie în tricoul blaugrana cu 4 goluri înscrise în poarta Valenciei. Începem cu argentinianul pentru a ajunge la antrenorul lui catalan. Josep Guardiola, zis şi Pep nu doar pentru apropiaţi. Guardiola se gîndeşte. Guardiola nu se mai gîndeşte la titlu în Spania, dar se gîndeşte dacă semnează prelungirea contractului cu Barcelona. Se alintă, îmi şopteşte Andrei Niculescu după şedinţa de sumar. Pe Andrei trebuie să îl ascult, fiindcă se pricepe la marele fotbal şi fiindcă a trăit la Barcelona. Da, e o posibilitate ca Pep să se joace puţin cu nervii preşedintelui Sandro Rosell, despre care mi se spune că se află într-o relaţie de serviciu şi atît cu faimosul lui antrenor, care antrenor fusese instalat pe Camp Nou în mandatul lui Laporta, care Laporta îi oferise postul de preşedinte onorific lui Johan Cruyff, care Johan Cruyff, părintele din umbră al tiki-takăi, îl simpatiza pe Guardiola şi a contribuit decisiv la instalarea acestuia pe banca Barcelonei.
Îndoielile lui Guardiola pot fi însă cît se poate de materiale. A nu se citi materialiste! Teama