Coborat din Olimpul serviciilor secrete in mult mai banala pozitie de premier, Mihai- Razvan Ungureanu, fara a fi economist, dibuie inexplicabil, dar corect, problema principala a statului roman: ponderea veniturilor la buget in totalul economiei, deficitara in Romania in comparatie cu Europa. (Fac abstractie pentru moment de o mare parte a oamenilor care considera ca problemele principale ale tarii sunt de fapt alegerile anticipate, Traian Basescu, Antena 3, Securitatea, conspiratia iudeo-masonica, etc.) Tot Mihai- Razvan Ungureanu adauga, culmea, si o solutie corecta: Fiscul trebuie sa isi faca treaba si sa colecteze bani in plus. Traznaia cu 1.5% din PIB colectati in plus in 60 de zile vine doar din compararea a doua cifre intr-un birou din Palatul Victoria – media europeana si ceea ce se intampla in Romania (este ca si cum ai compara o pruna cu un cactus). Pentru a putea avea o sansa, totusi, de a se deosebi de toti prim-ministrii post-decembristi care au esuat unul dupa altul in aceasta nobila incercare de a aduce veniturile la o pondere acceptabila in PIB, Mihai Razvan Ungureanu ar trebui sa aiba un pogon de informatii. Iar informatiile ar trebui, sa fie, nu e asa, domeniul forte al domniei sale.
O imagine pe care nu poate sa i-o sumarizeze sau sa i-o descrie nici o sinteza din lume din cele pe care le are pe birou este data de vizita la un oficiu fiscal. Sa spunem unul din Bucuresti, desi realitatea de aici este ca un Rolls Royce comparat cu un Trabant fata de cum functioneaza aceste birouri in tara. Matusici bulversate, inghesuite in birouri gri, cu noiane de hartoage pe birou si tafnoase nevoie mare ar putea sa ii dea primul indiciu tanarului nostru premier: sistemul informatic al Fiscului este de fapt o rasnita hodorogita care foloseste in continuare inputul manual de pe hartie, pierde documente, are o ineficienta incredibila din cauza sistemului
