Mai mulţi preoţi de prin Sălaj s-au plâns recent că li s-a reţinut leafa pe mai multe luni ca o contribuţie la realizarea unei clădiri administrative a bisericii ortodoxe, fără a li se da nici o altă explicaţie. Clădirea respectivă este un veritabil palat care va cuprinde birouri şi un hotel cu spaţii dotate cu confort deosebit pentru mai-marii BOR ce vor veni să viziteze zona. Clădirea respectivă se realizează din fonduri ale bisericii ortodoxe, din donaţii private şi instituţionale şi din contribuţiile benevole ale preoţilor. Întrebat de un reporter ce s-ar întâmpla dacă ar refuza să „doneze” aceste sume, unul dintre preoţii revoltaţi a spus că poate să-şi piardă parohia. Întâmplarea – sau nu – face ca în Sălaj să nu existe nici o instituţie de caritate aparţinând cultului majoritar...

Odată cu venirea IPF Daniel la cârma Patriarhiei, după trecerea în nefiinţă a lui Teoctist, un suflu nou străbate organizarea şi funcţionarea cultului: este suflul unui pragmatism care aduce instituţia la nivelul exigenţelor economiei de piaţă, transformând-o (cât este posibil) într-o societate comercială în care acţionar majoritar este – bineînţeles – Cel de Sus. Cei însărcinaţi cu vremelnica administrare a patrimoniului încearcă, cum este şi normal, să facă întreprinderea mai rentabilă şi să o modernizeze. Acest lucru se vede deja, nu doar în numărul mare de biserici reparate sau modernizate (adesea cu un consistent ajutor de la bugetul statului, prin intermediul aleşilor), dar şi printr-o serie de dotări gospodăreşti cu scop lucrativ. Nu în ultimul rând, s-au schimbat la faţă reşedinţele oficiale ale înalţilor prelaţi unde bunul gust se îmbină adesea cu păcatul luxului. Obiectivul principal al Patriarhului Daniel şi al echipei sale executive rămâne însă Catedrala Neamului, pentru a cărei înălţare se fac eforturi ce încearcă să zădărnicească descurajarea produsă de criză. @N_