Ca să-l parafrazez pe Tolstoi, finanţările UE care merg bine sunt toate la fel, dar cele care eşuează, eşuează fiecare îl felul său. Sursa: EVZ

Motivele pentru care se împotmolesc proiectele de mare infrastructură diferă de cele pentru care merg greu schemele de granturi pentru IMM-uri, sau se cheltuie fără urmă şi efect banii pe traininguri-fantomă pentru şomeri inexistenţi. Per total absorbţia e mică, dar media ascunde probleme fără legătură între ele. Deci nu există o reţetă de "sporire a absorbţiei" pe care s-o aplicăm mâine, cum speră entuziaştii, indignaţii sau consultanţii palavragii ce vin cu non-soluţii ca "reducerea birocraţiei şi mărirea eficienţei".

Zilele astea e sub tir Programul de Resurse Umane (POS-DRU), gestionat de Ministerul Muncii, unde s-au găsit neregularităţi, iar plăţile au fost întrerupte de la Bruxelles. Situaţia e mai complicată decât cred cei care-şi închipuie că înlocuind conducerea – una relativ nouă în funcţie şi mai puţin politizată decât cea dinainte – sau "reducând birocraţia" vom performa mai bine.

Marele defect al POS-DRU e unul de proiectare, de dinainte de 2007. Spre deosebire de celelalte cinci programe mari (Transport, Mediu, Economie, POR şi Dezvoltare Rurală) el ia bani din Fondul Social European, deci poate plăti doar salarii, conferinţe şi călătorii; investiţiile sau alte bunuri pot fi cel mult 15% din buget. Ţări mai chibzuite au folosit banii în completarea proiectelor de infrastructură sau dezvoltare economică, dar în România, unde nimic nu mişcă dacă nu este 100% în subordinea unui minister, ca să fie clar jupânul, nu s-au putut face proiecte integrate.

Lăsat de capul lui, POS-DRU a virat previzibil, cu activităţile sale autonome de formare, calificare, workshopuri, conferinţe şi conştientizări, către funcţiunea de borcan cu miere pentru un întreg ecosistem de fundaţii şi f