Ca orice primar înţelegător, Triţă Guriţă avea oricând uşa deschisă pentru cei care l-au votat. Să vină, să-şi spună păsurile şi necazurile, că lui nu-i era greu să-i asculte.

Ieri a venit în audienţă coana Frusina, o femeie destul de necăjită.

- Da, zice primarul, sorbind din cafea şi trăgând din ţigară. Vă ascult.

- Domn primar, am 5 copii…

- Şi de ce-ai venit la mine ? Mai vrei unul ?

- Chiar sunt însărcinată şi-o duc greu

- Orice sarcină se duce greu. Nu vedeţi cum le duc eu?

- N-am ce pune copiilor pe masă…

- Dar ce, eu am ? Uite aici. Un pix, un dosar, o ceaşcă şi-o scrumieră.

- Bărbatul meu m-a părăsit…

- La cum arăţi…, spuse primarul, ca pentru el, cât să audă şi ea.

- Aş vrea să se întoarcă.

- Mergi la emisiunea „Iartă-mă”. De ce vii la mine ?

- N-am unde sta…

- Uite, stai pe scaunul acela.

- N-am şi eu un serviciu…

- Doamna secretară, apelă primarul prin interfon. Adu-i doamnei serviciul acela de cafea pe care cu care a venit delegaţia chineză. Dă-i şi geamantanul în care l-au adus. Vezi dacă e gol, să nu fi rămas vreun chinez înăuntru. Aşa…Da, leliţă, altceva ?

- Măcar un tractor, pentru munca pe câmp.

- Ok!. Alo, Ionaşcu? Vezi că trimit pe cineva la tine, dă-i tractorul din curtea muzeului satului. Dacă reuşeşte să-l pornească, îl luăm înapoi.

Lămurită, Frusina se sculă de pe scaun, se aplecă peste masa primarului şi, cu un pumn, îl umplu de fericire. Plecă rostind „Jigodia dracului!”

Mult n-a mai stat primarul în funcţie. La câte potlogării a făcut, acum iese el în audienţă, la comandantul penitenciarului…

P.S. Finalul nu este aşa, dar, spre liniştirea celor mulţi şi necăjiţi, măcar atâta

bucurie să le fie…