În toamnă am început o serie de interviuri „fără cravată” pentru domni şi fără eşarfă pentru doamne. Am adresat întrebări simple potenţialilor candidaţi la scaunul de conducător al Primăriei sau al Consiliul Judeţean Mureş. Am încercat să vi-i prezint pe cei care îi vedeţi la tăieri de panglici, la evenimente televizate sau, cu puţin noroc, trecând prin oraş. Am încercat să îi aduc mai aproape de viitorii alegători, de dumneavoastră, care va trebui să puneţi ştampila de vot pe numele unuia sau altuia dintre ei, în vară. George Enescu spunea undeva că „a iubi înseamnă a cunoaşte”. Departe de mine gândul de a mă erija în peţitoarea eligibililor! Nu trebuie să-i iubiţi, dar consider că trebuie să-i cunoaşteţi! Nu din vorbe, nu din bârfe, ci din propria lor descriere! Cine ar putea şti mai bine cine a fost prima lor învăţătoare, ce-şi amintesc din anii de liceu? Cum decurge o zi din viaţa lor? Cine, dacă nu ei înşişi! Unii mi-au răspuns cu promptitudine, mulţumindu-mi pentru oportunitatea de a putea vorbi despre ei. Alţii mi-au promis că îmi vor trimite răspunsurile „mâine”, sau „pe luni”, sau „în weekend-ul următor”. Unii mi-au cerut „răbdare”, alţii căutau pozele. Dacă le-aş fi dat acel caiet pe care îl completam pe vremuri în şcoală, lăsând mesaje colegilor, puteau refuza oricând să răspundă. Dacă ar fi fost vorba de curiozitatea mea personală, de asemenea. Dar aici era vorba de cititori, de alegători. Nu vi se pare că vă desconsideră prin amânarea răspunsurilor? Până în iunie nu au nevoie de noi?

Inevitabil se nasc nişte întrebări. Ce încredere pot avea alegătorii într-un candidat care nu-şi respectă cuvântul? Cât de bine poate gestiona timpul dedicat urbei dacă nu-şi poate aloca o oră pentru a răspunde la câteva întrebări. Cum ar putea rezolva problemele cetăţenilor dacă nu poate rezolva un simplu chestionar? Mă întreb şi eu. Ca tot omul!

În toamnă a