De curând am citit cartea Natașele a jurnalistului canadian de origine ucraineană, Victor Malarek despre noua marfă veche a Occidentului – carnea vie. Găsiți mai multe despre ea aici.

Cartea este despre acele femei care n-au ales să practice prostituţia ci au fost păcălite cu promisiuni de angajare în diverse alte locuri de muncă să meargă departe de casă şi apoi obligate de circumstanțe să se prostitueze pentru niște animale. Odată ajunse la cheremul celor care le promit o existenţă mai bună, sunt violate, abuzate şi ţinute ostatice de către proxeneţii lacomi şi fără scrupule. De cele mai multe ori aceştia lucrează liniştiţi apăraţi de indiferenţa clienţilor şi a poliţiştilor corupţi. Multe dintre ele sunt din România. Și mai multe sunt din fostele țări sovietice. Odată cu căderea Cortinei de Fier crima organizată a realizat că are la dispoziţie nenumărate resurse pe care le poate exploata. După ce au epuizat resursele naturale cum sunt aurul, petrolul şi gazele naturale au descoperit că femeile, în special tinerele adolescente sunt o resursă la fel de importantă. Răpită sau cumpărată în schimbul a 500 de dolari o astfel de femeie îi aduce unui traficant de carne vie un profit de aproximativ 250 de mii de dolari într-un singur an. – explică Malarek în carte. Tot el explică fenomenul traficului de carne vie prin prisma faptului că legile care pedepsesc răpirea de persoane, prostituţia forţată, violul, deşi existente în majoritatea ţărilor din care provin femeile traficate sau în care ajung, nu sunt aplicate. Sunt nişte legi care apar doar pe hârtie mai spune el. În realitate, din cauza corupţiei, complicităţii şi autosuficienţei autorităţilor aceste legi nu se aplică. Nu e de mirare atunci că e mai uşor să trafichezi femei decât arme şi droguri.

Acum câteva săptămâni mi-am cumpărat un ziar de mică publicitate, căutam mobilier. Pentru că nu mai citisem