În peregrinarea noastră prin şcolile mureşene, paşii ni s-au îndreptat spre Şcoala Generală nr. 7 din Târgu-Mureş Lucia Munteanu, profesor de Limba engleză, aflată în pragul pensionării, ne-a oferit frânturi ale momentelor deosebite de care a avut parte în experienţa ei de-a lungul anilor. În ceea ce priveşte relaţia profesor-elev, nu trebuie să lipsească cuvântul “iartă-mă”.
Reporter: Oferiţi-ne câteva repere din munca dumneavoastră la catedră…
Lucia Munteanu: Eu am început la ţară, la Hodac, unde am predat timp de trei ani, şi m-am simţit foarte bine. Îmi aduc cu drag aminte că una dintre primele mele eleve de atunci este profesoară în Sighişoara. Am fost apoi profesoară la Gorneşti. Am predat şi simultan, a fost îngrozitor de greu. Am predat şi la Şcoala Generală nr. 11, apoi am ajuns titulară aici, la Şcoala Generală nr. 7. Un rol foarte important în dezvoltarea mea profesională l-a avut parteneriatul pe care l-am avut-o cu Anglia, cu şcoala Hatfield Junior, prin care am fost de cinci ori în Anglia cu copiii. Acest lucru a avut un impact foarte puternic asupra copiilor, motivându-i să înveţe limba engleză.
Rep.: Cum motivaţi alegerea făcută în plan profesional?
L.M.: De mică am spus că vreau să devin profesoară. Asta mi-a plăcut, chiar dacă puteam la un moment dat să devin altceva şi să fiu mult mai bine plătită. Dar şi acum, dacă aş face o alegere, aş proceda la fel. Deşi este ultimul an, şi urmează să mă pensionez, pot să afirm că, în momentul în care intru în clasă, uit de toate, mă dăruiesc elevilor în totalitate şi mă încarc pozitiv. Noi, profesorii, trebuie să dăruim foarte mult pentru a primi o frântură.
Rep.: Care este responsabilitatea predării unei limbi de circulaţie internaţională?
L.M.: Tot timpul trebuie să fii la curent cu ceea ce este nou, altfel te poţi considera pierdut, pentru că elevii au foarte multe moda
