Să admitem că vizita lui Victor Ponta în SUA a fost una fructuoasă. Că programul întocmit împreună cu Ambasada SUA a fost unul util şi că întâlnirile pe care le-a avut la Departamentul de Stat şi cu membri ai Congresului au fost relevante. Că domnul Ponta a convins. Cu ce misiune s-ar fi putut duce el însă în America? Simplu spus, s-a dus să le spună americanilor ce doreau să audă. Mare greşeală!

Victor Ponta a plecat în SUA cu un mare handicap de credibilitate. Astă-vară, în discursul de 4 iulie, ambasadorul Mark Gitenstein afirma că „America nu are un prieten mai bun în România decât Mircea Geoană". În nici două minute, Victor Ponta, care se afla în audienţă, s-a făcut nevăzut. De aici a pornit vizita sa în America, din poziţia de lider lipsit de credibilitate care o şterge englezeşte atunci când rivalul său de moarte primeşte toate aprecierile, iar el este neglijat complet.

Dacă are cineva curiozitatea să se uite peste capitolul de politică externă al programului PSD, va găsi un foarte scurt paragraf despre relaţiile României cu SUA, care, în opinia social-democraţilor români, ar trebui caracterizate prin predictibilitate şi pragmatism. Prin „predictibilitate" se înţelege că o guvernare PSD va respecta angajamentele României privind scutul antirachetă şi participarea la operaţiunile militare cum ar fi cea din Afganistan, iar prin „pragmatism" PSD înţelege că americanii trebuie să ne dea la schimb vize, investiţii şi accesul la petrolul irakian. Ponta s-a dus în SUA să-i asigure pe americani că o guvernare USL va respecta partea cu „predictibilitatea". Despre partea de „pragmatism" a amintit ceva când a declarat că „România este şi trebuie să fie un partener special al Statelor Unite, dar care trebuie să primească un ajutor, pe care, în schimb, încă nu l-a primit". Or, dacă Ponta s-a dus la Washington să le pună condiţii americanilor, de genu