- Politic - nr. 958 / 22 Februarie, 2012 Cand o idee buna este compromisa, totul iese prost. Fie ca e vorba de capitalism, fie de - mult defaimatul socialism. Cateva argumente. Auzim de dimineata pana seara la televizor, citim in presa ca suntem in criza. Ceva este, totusi, de neinteles. Mall-urile sunt aproape pline, bataile pe teritoriu (pe Ardeal, adica!), mai aprige ca niciodata, lideri ai PDL, mai implicati in turismul ecumenic decat mama lui Stefan cel Mare. Ori asta nu e criza, ori noi nu intelegem… limba germana! Senzatia de circ exista, chiar daca prietenia dintre Guvernul PDL-UDMR-UNPR-Minoritati si presedintia lui Basescu e mai sudata decat in cele mai frumoase vise erotice, chiar daca guvernantii se fac ca reduc sporuri si indemnizatii fara sa stie exact care, chiar daca sindicalistii mimeaza ca fac greve la care renunta de "dragul” pensionarilor care stau la coada la ghisee pentru ca ei sunt mai napastuiti decat oricine, cu criza sau fara ea. Nu ne spune nimeni, nici cand am intrat, nici cand (si, mai ales, cum) vom iesi din criza. Doar presupuneri… cat despre cine a produs-o, nici atat. Criza asta – pe care au produs-o, oricum, altii (noi doar suportam consecintele) –, la fel ca si "terorismul mondial”, este cel mai potrivit pretext pentru ca acel capitalism de opereta, la care visam si noi inainte de ’89 si de care a trebuit sa fim convinsi dupa ’90, sa-si arate adevarata fata. L-am avut, il avem. Astazi, in vreme de criza (ori ce-o fi ea!), multi se intreaba: cum de un regim comunist merge asa bine (e vorba de China) si un regim capitalist (Occidentul) a ajuns atat de jos? Din aceasta dilema se iese azi cu ajutorul crizei. Mergem spre un capitalism care se aseamana cu socialismul. Secera si Ciocanul, mereu la loc de cinste, doar steagurile si-au schimbat culoarea, din rosii in albastre! Pe vremea "dictaturii” (ce bine ar prinde azi in unele domeni