În peisajul complicat al vieţii politice româneşti, Hamlet ar avea probabil dificultăţi în a găsi o singură întrebare fundamentală. Ne întrebăm, firesc, ce se va întâmpla de acum încolo pe scena noastră politică. E o întrebare compusă însă din foarte multe alte întrebări, pentru că evoluţiile sunt abrupte, mai ales în zona guvernamentală, iar presiunile publice sunt din ce în ce mai mari. Să trecem în revistă semnele de întrebare ale momentului.
Ce fel de premier vom avea de acum încolo? Independent faţă de PDL? Pe modelul din Ungaria, din anii 2000 – Peter Medgyessy (premier independent) / Laszlo Kovacs (preşedinte de partid)? Asta ar însemna că MRU nu va aplica neapărat o linie a partidului şi că partidul nu ar beneficia electoral de eventuale succese ale administraţiei centrale. Asta ar mai însemna că partidul poate critica guvernarea şi se poate delimita de ea, când e cazul. N-ar fi pentru prima oară când acest partid şi-ar şterge trecutul şi s-ar prezenta ca ceva nou şi proaspăt. Intră Ungureanu în PDL? Pe ce poziţie? Ar aplica la Guvern indicaţiile lui Boc, de pe fotoliul de vicepreşedinte de partid? Ar ataca poziţia actualului lider? Ar avea timp să preia, cât de cât eficient, şi partidul până la alegeri?
Ce fel de guvernare vom avea? Cu ce direcţie? Ce conduce, de fapt, Ungureanu? La Palatul Victoria avem cel puţin două grupări pedeliste care nu se află în relaţii foarte roz, mai sunt UDMR şi UNPR plus Cătălin Predoiu, care îi reprezintă mereu (era să scriu MRU) pe Băsescu şi pe Morar. Plus Guvernul din umbra de la Modrogan... Toate aceste grupări îşi vor acutiza revendicările în lunile ce urmează. Se poate guverna cât de cât coerent în asemenea condiţii? Plecând într-un an electoral cu un imens handicap – semiblocarea economiei în ianuarie şi februarie, probleme sociale acutizate, perspectiva facturilor la încălzire din martie, blocar
