Fizician german, profesor la Universitatea din Karlsruhe, Heinrich Rudolf Hertz a fost unul dintre cei mai straluciti savanti ai timpului sau, ramand in istoria stiintei ca un exemplu de perseverenta, modestie si pasiune pentru adevarul stiintific.
Intre anii 1887-1889, pe baza unui sir de experiente celebre, Heinrich Rudolf Hertz a demonstrat existenta undelor electromagnetice prezise de Teoria lui Maxwell, confirmand definitiv teoria actiunii prin Contiguitate. In decursul experimentarilor a descoperit si Efectul fotoelectric. In cinstea sa, undele electromagnetice se numesc si unde herziene, iar unitatea de frecventa s-a numit Hertz (Hz).
Totul se petrecea in anul 1886, an considerat cu puternic impact in cultura, civilizatia si dezvoltarea umanitatii prin producerea si detectarea undelor electromagnetice de catre Heinrich Rudolf Hertz, stralucit reprezentant al spiritului stiintific german. Inca din antichitate, lumina, structura si propagarea ei au constituit o preocupare aparte pentru filozofi dupa cum se poate vedea chiar in tratatul de Filozofia Naturii numit de Aristotel “Fizica”. Se cautau raspunsuri, se cautau explicatii, se cauta fundamentul fizic al acestui fenomen. Abia in 1840 Michael Faraday, prin experimente asupra polarizarii luminii in câmp magnetic, formuleaza pareri teoretice asupra modului de propagare a luminii in lungul liniilor de forta electrice si magnetice.
Un alt fizician englez, James Clark Maxwell posedând un excelent bagaj matematic, ofera lumii stiintifice in anul 1873, al sau “Tratat despre electricitate si magnetism” unde sustinea ca fenomenele asociate electricitatii si magnetismului se datoreaza fortelor si miscarii intr-un mediu, pe care il denumeste simplu, “eter”. Acest suport, gândeste Maxwell, contribuie la propagarea electricitatii si magnetismului in spatiu. Aprecia ca insasi lumina (in care includea rad
