Dacă de mai bine de 20 de ani orbecăim bezmetic şi nu ştim unde ne îndreptăm (sau chiar o facem într-o direcţie greşită, aşa cum spun majoritatea românilor), acest lucru se datorează, în primul rând, faptului că ne-au lipsit oamenii cu viziune. Deopotrivă în politică, în mediul de afaceri şi în societatea civilă. Pentru că tot nu prea ştim ce e cu noi, măcar de am fi avut unul sau doi lideri cu perspective mai largi, care să ştie încotro să ne călăuzească.

Aşteptările sau speranţele pe care unii dintre noi şi le-au făcut în trecutele decade au fost urmate de deziluzii. Şi tot batem pasul pe loc. Tot suntem lipsiţi de un punct de echilibru. Tot nu avem vreo direcţie stabilită, repere clare.

Schimbarea intempestivă de Guvern, făcută între două zăpezi, cu suflul în ceafă al străzii şi sub securea FMI, nu ne încurajează să tragem nădejde că acum ne-am aşeza pe temelii grozave. Scepticismul este mai degrabă recomandabil. Oricâtă carte ar avea noul prim-ministru.

Să fie omul care a parcurs numeroase file de istorie un om cu orizonturi extinse, care să limpezească lucrurile, care să găsească un făgaş de normalitate pentru societatea românească? Începutul de mandat nu ne dă vreo dovadă în acest sens. Premierul Ungureanu a preluat un Guvern cu o majoritate cârpită, decredibilizată în opinia publică, a acceptat o echipă în care miniştrii au fost numiţi de alţii şi îşi va exercita activitatea în 2012 după un buget elaborat de Emil Boc. Totul cu un orizont de timp care se limitează la alegerile legislative care bat la uşă.

Deloc descurajat, noul prim-ministru şi-a suflecat mânecile şi s-a pus pe treabă. A început cu aparatul administrativ căruia i-a fixat orarul. Funcţionarii bugetari ar urma să lucreze, indiferent de instituţie, între orele 8.00 şi 16.00. De luni până vineri. Dacă prelungirea orarului din ultima zi lucrătoare a săptămânii poate fi o măs