Nu i-a speriat nicio furtună pe mare, dar Dunărea le dă bătăi de cap. Marinarii captivi pe navele prinse în gheaţa fluviului, în apropiere de Călăraşi ,se roagă să nu se întâmple vreo nenorocire. „Din 1984 n-am mai văzut aşa ceva. Suntem la mila Domnului. Nu putem decât să aşteptăm“, spune Vasile Porumb, căpitanul unei barje, în timp ce trage cu sete dintr-o ţigară.

Viscolul şi gerul cumplit din Bărăgan le-au venit de hac. De aproximativ o lună, el şi colegul său, Gheorghe Niţă, timonier-mecanic, sunt prizonierii gheţurilor. Nu se plâng de nimic. N-au făcut-o în ultimii 30 de ani de când apa le este casă. Ştiau care sunt riscurile marinăreşti. Acum gheaţa care îi înconjoară le dă fiori. „Cât vezi cu ochii numai gheaţă. E cumplit dacă încep sloiurile să curgă rapid, aici rămânem prinşi“, spune căpitanul. Gheorghe Niţă îşi aprobă superiorul, dând din cap. Şi el este speriat. Are un singur gând. Să ajungă cu bine în portul Constanţa. Au la bord o mie de tone de gluten. În urmă cu o lună, barja, care venea din Ungaria, a fost prinsă în gheaţă la Chiciu, alături de alte peste 30 de nave. Sunt ca într-un mic orăşel glaciar. Nu se mişcă nimic, doar câteva păsări, mângâiate de adierea soarelui se hârjonesc în larg. VEZI AICI IMAGINI CU NAVELE

Mai rău ca în 1984

Ninsorile abundente care au spulberat Călăraşiul au fost mai urâte decât în 1984, când iarna a fost nemiloasă cu oamenii mărilor. „Acum, când credeam că s-a liniştit urgia, începea iar. Am curăţat trei vagoane de zăpadă de pe barjă într-o zi, iar la puţin timp a început să viscolească din nou. A trebuit s-o luăm de la capăt „,spun cei doi. Vântul puternic le-a spart o parte din geamuri. „Se întâmplă tot felul de necazuri. Trebuie să fii mereu pregătit. Am chemat o echipă să ne înlocuiască ferestrele“, povesteşte timonierul. În tot răul e şi un bine. Au avut norocul să fie aproape de mal, la aproxim