- Editorial - nr. 959 / 23 Februarie, 2012 Stiindu-l bolnav pe Stalin (suferea de insuficienta renala), la inceputul anilor ’50 comunistii unguri si-au intensificat demersurile pe langa acesta in vederea gasirii unei solutii de a ciupi, intr-un fel sau altul, din teritoriul Transilvaniei, revenit integral la Romania. La randul lui, dictatorul se simtea si el oarecum obligat moral fata de cominternistii unguri, care le-au fost mereu alaturi, inca de pe vremea lui Lenin, in efortul de instaurare a comunismului in Europa si in lume. Tot Stalin a fost acela care, amintindu-i-se de fiecare data, n-a uitat ca armata "imperialista” romana a fost aceea care in 1919 a distrus in fasa tanara Republica Sovietica Ungara a lui Bela Kun, la numai cateva luni de la victoria ei. Ca atare, in ultimii ani ai vietii sale, Stalin a reflectat asupra insistentelor propunerii Budapestei privind revendicarea unui teritoriu romanesc din Transilvania (cel putin 20.000 kmp), gasind o solutie, ingenioasa, spunea el, prin crearea in mijlocul Romaniei a Regiunii Autonome Maghiare. Cu aceasta, spera el, va impusca doi iepuri dintr-o data. Adica, ii va multumi, oarecum, si pe ungurii budapestani, dar ii va da si lui posibilitatea sa tina mai bine "in corzi” indisciplinata Romanie, prin institutionalizarea statutului de protectorat al Moscovei asupra unui teritoriu din inima acesteia. Cu titlu informativ, aratam ca diabolica propunere din partea Moscovei a venit pentru prima data in septembrie 1951. Respinsa de catre Bucuresti, ea a reaparut la sfarsitul lunii martie 1952, la cel mai inalt nivel, atunci cand au fost formulate, de catre Gheorghiu Dej, si primele acuzatii deviationiste la adresa cominternistului Vasile Luca (Laszlo Luka), cu functii importante in conducerea PCR. Monstruoasa stire a fost data publicitatii pe 18 iulie 1952, spre stupefactia generala a romanilor. Pentru a se asigura