Este un orăşel care s-a dezvoltat în lunga sa istorie pe malul Mureşului, într-un defileu care oferea oportunităţi militare, dar şi comerciale, Transilvaniei. Lipova s-a format din contopirea a trei aşezări istorice (Lipova, Radna, Şoimoş) pe care le-am putea socoti, astăzi, cartiere ale oraşului. La intrarea în defileu, pe partea dreaptă în sensul curgerii apei, se află ramificaţiile munţilor Zarandului, dincolo – dealurile Podişului Lipovei. Pe de o parte, Banatul; dincolo, Ardealul. Ca oriunde la marginea graniţei, istoria locului a fost zbuciumată, cetatea a avut parte de asedii şi războaie. Şi tot ca urmare a frontierei, locul este amestecat cu popoare ale Banatului istoric. De altfel, o bună imagine a aşezării o găsim în romanul Mara al lui Ioan Slavici. În Lipova trăiau, odinioară, nemţii şi măcelăriile, cojocarii şi breslele. Pe malul drept este Ardealul, cu Radna şi mănăstirea franciscană la care veneau pe vremuri în pelerinaj, pe lîngă şvabi, bulgari catolici, unguri, slovaci şi români uniţi cu Roma: o fojgăială etnică în vremurile lui Hubăr, cu şvabi, evrei, unguri şi ţiganii de pe dealul Ceşmei – denumire rămasă moştenire din timpurile Imperiului Otoman. Adăugaţi apoi Şoimoşul cu cetatea medievală pe coama unui deal spectaculos. Istoria este, aşadar, prezentă peste tot. La mănăstirea franciscană din Radna există o pictură murală cu un turc călare şi o piatră în care i-ar fi rămas întipărită potcoava calului. O altă poveste a locului am găsit-o într-un studiu despre istoria instrumentului de orgă din Banat: „În anul 1550 Mehmet Pascha a cucerit Lipova şi a găsit în biserica cetăţii şi un instrument cu «multe tuburi sclipitoare». Neştiind ce este, l-a rugat pe preotul franciscan să-i cînte ceva, ceea ce i-a plăcut foarte mult ofiţerului turc. Guardianul franciscan Franciscus Szegedi trebuia să-i explice cum funcţionează acest instrument, ceea ce l-a en