Lui Mihai Răzvan Ungureanu s-ar putea să-i strice preocuparea pentru propria imagine. Acest gen de preocupare ar trebui să fie unul pozitiv în ţara ministreselor cu andrele, a primarilor socialişti cu svastică şi a liberalilor cu chitară, dar, în special, a foştilor activişti cu palme mari, bătătorite de la legatul viei, dar mai ales de la aplauzele din Sala Palatului. Unde greşeşte, atunci, noul premier?
Aici, trimiterea la preistoria utecistă a lui Ungureanu ar putea părea obligatorie. Dar, pînă la urmă, activitatea lui în Uniunea Tineretului Comunist e cam dintr-un alt ev şi loc. Nu intră în ceea ce ar trebui să fie o succesiune de ipostaze publice consecvente, mature. Şirul acestora ar fi trebuit să înceapă mai tîrziu.
DE ACELASI AUTOR Ministrele şi pompa Brandul Moş Crăciun Probleme de imagine - Antonescu, Băsescu, Diaconescu, Ponta Patria ca baby sitter, de 1 DecembrieMai precis, undeva prin toamna lui 1996, cînd actualul prim-ministru participa la o Serată muzicală a lui Iosif Sava, în care sărea, cu un glas cam piţigăiat şi afectare interbelică, dar cu dezinvoltură, de la o epocă istorică la alta. Înregistrarea, dezgropată de TVR, părea să prefigureze în istoricul de 28 de ani un Neagu Djuvara sau ceva asemănător.
Peste zece ani, în 2006, acelaşi Mihai Răzvan Ungureanu apărea într-o ipostază publică aiuritor de diferită: sosie de Andy Fletcher de la Depeche Mode. Alături de el, Andrei Gheorghe şi Piersic jr. – în cazul lor, nimic nefiresc, doi entertaineri au voie să facă o mulţime de lucruri cu propria imagine.
Însă Mihai Răzvan Ungureanu era şi ministru de Externe în funcţie, pe deasupra şi şcolit la Oxford. Sătui de activistul alb-negru, cu palme ca de focă, politicienii de generaţie mai nouă – a lui Ungureanu – au început să se împopoţoneze cu tot felul de băşti şi insigne, ca Mazăre, ca să facă, dacă nu impresie, cel puţin to
