Orice plăcere îşi va găsi perechea în săptămâna începută cu o reverie de cinefil - Sergiu Nicolaescu lansează „Ultimul corupt" la Zeus TV - şi încheiată cu un regal, decernarea Premiilor Oscar, în direct, la HBO.

În ceea ce nu va fi niciodată un discurs de Oscar (n-am făcut nimic să merite vreun premiu, de la cel scris cu carioca pe un carton, primit de la Cristi Brancu pentru o emisiune care nu mai e), aş vrea să mulţumesc Academiei Americane de Film. Sigur, e un eveniment complet neserios, abordat doar fiindcă devin tot mai superficial, exact în măsura în care respect tot mai profund dreptul altora de a crede în ceva ce nu există. Vezi Doamne, d-aia nu se astupă şanţurile uriaşe din asfalt (e unul la intersecţia lui Baba Novac cu Câmpia Libertăţii, întrebaţi orice taximetrist bucureştean), că se dau Oscarurile!

Dar dacă tot se dau, câteva întrebări: de ce ţine atât ceremonia? Să mai prindă Billy Crystal o slujbă? Ca să aibă spaţiu rubrica la care se primeşte marfă nonstop, „In memoriam"? Să se facă de râs marii artişti, bâiguind mulţumiri emoţionate pe adresa unora pe care sunt incapabili să-i ţină minte? Şi de ce duminică, în Los Angeles nu merge nimeni la lucru luni dimineaţă?

Pentru toate acestea, adâncă recunoştinţă, dintr-o ţară fără revistă de cinema, cu un public care merge la film mai rar decât ceilalţi europeni şi care oricum a văzut toate producţiile înainte să ajungă oficial aici. Să-nceapă ceremonia televizată la canalul pe care, dacă nu veneau băieţii de la cablu, l-am fi piratat şi acum cu voioşie de cinefili!

Horia Ghibuţiu este redactor-şef ''Weekend Adevărul''