Dau din colţ în colţ. Sunt febrili. Afişează un aer de salvatori exilaţi. Aproape că urlă: ingraţilor!... după ce că v-am salvat ţara...! Caută cu lumânarea adezionişti de umplutură doar – doar mai pune partidul un pic de carne pe schelet… Îşi scormonesc agendele, ce e mort e mort, ce e penal, rămâne penal... Contează pe şantajabilii cu bani şi dosar la DNA – potenţial viguros, de lipitori.
Ziua şi noaptea alcătuiesc liste pe căprării: cine mai poate fi racolat, ce primar e disponibil, ce partide fantomă mai bântuie pe piaţă, ce parveniţi sunt disponibili. Pâlcuri de strânsură. Ce bine i-ar fi prins lui Baconschi câţiva inepţi şi câţiva viermi ca să aibă şi Mişcarea populară ciumpalaci de pornire. Baconschi: "Viaţa politică din România trebuie reinventată". În scopul renovării, Pinalti şi-a tras televiziune, sociologul Albă ca Zăpada, la fel. Televiziunea lui Lăzăroiu va debuta cu un SF despre terapia prin şocuri: interviu cu Emil Boc, intitulat "Amintiri despre viitor". Lăzăroiu pare un rătăcit care freacă menta, dar traseele lui sunt previzibile. Când pare aruncat, demis, izolat etc., el e de fapt în misiune. Sub acoperire.
Şmecheri, şi-au schimbat culoarea, partid de inimă verde, portocaliul provoacă tentative de luare la mişto, cu excepţia cazurilor de furie. Au forma, dar n-au fondul. N-au muşterii, clienţi, fraieri. Nu-i mai au. Îi ocoleşte ideea de bine că nu trebuie să schimbe culoarea, ci figurile consacrate. Să le uiţi. Boc, Udrea, Anastase, Oltean, Toader... Garantaţi Băsescu. La apariţia lor, îţi apare pe retină dezastrul de la Fukushima. Am văzut cum arată după un an zona sinistrată. Juri că-i nouă. România salvată de Boc e la fel ca anul trecut, ca acum doi ani... Singura noutate e Piaţa, care nu-i mai vrea. Iar ei îşi schimbă culoarea, imnul, tricourile de campanie.
În intimitate rămân ca în mitologia lui Baco