Puţini au sesizat că atitudinea Guvernatorului Mugur Isărescu faţă de Bursa de Valori Bucureşti a înregistrat fluctuaţii majore, în cei douăzeci şi unu de ani, de când Petre Roman, ca premier, a emis Hotărârea de Guvern (în martie, 1991) de înfiinţare a bursei, în România.

După înlăturarea lui Petre Roman de către Ion Ilies-cu, Guvernatorul a fost singurul înfăptuitor al celor prevăzute în Hotărâ-rea proscrisului (într-un program convenit cu Banca Mondială): a iniţiat un grup care să schiţeze proiectul unei legi a bursei, a reunit un colectiv pe care l-a pregătit pentru activitatea pe piaţa de capital (în vreme ce autorităţi şi politicieni aveau cu totul alte probleme, de exemplu, să nu ne vindem ţara), pentru ca, în 1993, să-i acorde viitoarei Burse de Valori Bucureşti o finanţare rambursabilă de 3 miliarde de lei (care a şi fost rambursată, la timp), iar începând din 1994, să-i pună la dis-poziţie spaţiul de funcţionare de la parterul Băncii Naţionale (unde BVB a stat în gazdă nouă ani).

Primul Comisar general al Bursei de Valori Bucureşti, Costin Donoaica, (funcţia a fost desfiinţată în 2004, când a plecat Ionel Oprea) fusese şeful colectivului specializat la BNR, pentru activitatea de bursă, colectiv "exportat" la BVB la momentul constituirii sale.

Cum mânzul loveşte cu copita în iapa din care suge, inaugurarea Bursei, în 1995 (23 iunie - o inaugurare formală, tranzacţii au început abia la 20 noiembrie), a marcat începutul unei oarecari rivalităţi între piaţa Bursei şi piaţa bancară, în subiectul titlurilor de stat, pe care brokerii le-au reclamat ca fiindu-le "marfă specifică pieţei de capital" (pe atunci, adevărata afacere o reprezentau titlurile de stat, în raport cu care tranzacţiile de acţiuni nu s-ar fi deosebit de tranzacţiile cu beţe de chibrit; dar, desigur, de atunci, brokerii n-au mai învăţat altceva, decât să se plângă că n-ar avea m