Născut în Germania, Lotz Károly (Karl) (1833-1904) a fost cel mai mic dintre cei opt copii ai familiei. După moartea tatălui, se vor muta la Pesta. Aici va studia artele plastice, fiind elevul artistului Henrik Weber- adept al scenelor istorice- şi mai târziu, la Viena va studia cu Carl Rahl împreună cu care va onora numeroase comenzi. Treptat însă îşi construieşte şi propriul stil rămânând până la sfârşitul vieţii un adept al nuanţelor romantismului.
A realizat foarte multe opere monumentale, fresce de mari dimensiuni care decorau diferite instituţii publice sau private şi biserici (câteva exemple: plafonul Operei din Budapesta, holul scărilor Parlamentului din Budapesta, fresca din Muzeul Naţional din Budapesta, etc.). Nici perioada de profesorat nu este de neglijat, formând o serie de pictori importanţi în epocă. A fost un renumit şi solicitat portretist, de multe ori pozându-i fiica sa Kornelia. Unul dintre portretele fiicei menţionate, înscris pe linia suflului romantic, se află în posesia Muzeului de Artă din Tîrgu-Mureş. Pânza de mari dimensiuni (203×77 cm) redă personajul aproape în mărime naturală. Decorul, îmbrăcămintea cu detalii de dantelărie, postura şi atitudinea degajă o atmosferă aristocratic- rafinată. Diafanele stingeri de griuri şi ocruri învăluie personajul punându-i în relief delicateţea vârstei dar şi trăsăturilor fizice rasate surprinse cu foartă multă acurateţe realistă.
Tratarea compoziţiei pe verticală conferă şi mai multă eleganţă, impunând prin grandoare. Bijuteriile discret tratate, doar ca nişte accente, faldurile bogate ale rochiei în drapaj, somptuozitatea veşmântului sugerată de dantela închipuită ca o spumă sunt caracteristici ale unui pânze romantice. Cei doi trandafiri de la picioarele Corneliei, aruncaţi cu o neglijenţă controlată- provocare adresată privitorului, întregesc ansamblul şi atmosfera. Spiritul baroc e
