La noi, la romani, ca si in toata lumea crestin-ortodoxa, busuiocul este cunoscut, mai degraba ca planta sfanta. Preotii il folosesc la prepararea aghiazmei si la stropirea pentru sfintirea locurilor si alungarea necuratului. Dar aceasta planta frumos mirositoare are si puteri magice si tamaduitoare.
Ca sa capete calitati speciale, busuiocul trebuie plantat in dimineata de Sfantul Gheorghe, pe 23 aprilie, inainte de rasaritul soarelui. Insa, semintele de busuioc se pun in pamant, in vase mici, la Dragobete, pe 24 februarie. Vasele se tin in casa, la lumina si, in ziua de Sfantul Gheorghe, se planteaza afara, in gradina.
Cu ajutorul busuiocului, fetele nemaritate isi pot visa ursitul si au noroc in dragoste. Trebuie doar ca in ajunul marilor sarbatori sa-l poarte in par, la brau ori in san sau noaptea, inainte de culcare, sa-l puna sub perna. Se spune ca femeia care va bea zilnic, pe nemancate, apa de busuioc, cate o cana de apa in care s-au macerat de seara pana dimineata trei ramurele de planta, va ramane mereu tanara si frumoasa si va fi iubita de alesul ei ca in prima zi.
Se mai spune ca cine poarta un fir de busuioc in portofel va avea noroc la bani; daca plantezi busuioc in jurul casei, fortele raului nu se vor apropia; e bine sa oferi in dar de casa noua un ghiveci cu busuioc. Se crede ca planta il va proteja pe om si va atrage norocul si belsugul spre casa. Cand un baiat accepta un fir de busuioc de la o fata inseamna ca sunt logoditi.
Despre calitatile vindecatoare ale busuiocului, se stiu, deocamdata, prea putine lucruri. Busuiocul trateaza si vindeca multe afectiuni ca bronsita, febra, guta, afectiuni gastrointestinale, dureri de stomac si poate fi consumat sub forma de ceai, tinctura si pulbere.
Infuzia preparata din frunze de busuioc se recomanda si in caz de crampe abdominale, infectii urinare,
