Ne aflăm în plină desfăşurare a Săptămânii Albe, interval de timp premergător intrării în Postul Mare, în care se renunţă la carne şi se mănâncă doar frupt alb. E Joia Albă, iar albul, dincolo de valenţele sale purificatoare, poate fi aducător de rele dacă nu se respectă cutumele impuse de această zi. Femeile trebuie să spele astăzi feţele de masă şi aşternuturile dacă vor să le aibă albe tot anul, în schimb, nu au voie să toarcă şi nici să depene caierul. În unele părţi nu se lucrează nimic, pentru a ţine departe albul malefic aducător de mătreaţă, de încărunţire timpurie, de albeaţă, de viermi. Joia asta se mai numeşte şi Joia Necurată, Joia Nepomenită sau Joia Vlaşii (a vraciului ochilor), şi este respectată pentru a nu face vreo boală de ochi peste an. Tot astăzi încep Gadinele, sărbătoare de trei zile care se ţine pentru ca insectele să nu strice rodul câmpului şi al pomilor.
Mâine, calendarul popular al românilor consemnează două mari sărbători: una cu dată fixă, numită Cap de primăvară, Ziua lui Dragomir cel beat de dragoste sau Dragobete, iar cealaltă cu dată mobilă, cunoscută ca Vinerea Ouălor, prima din ciclul Vinerilor Scumpe de peste an.
Până la începutul veacului al XX-lea, Vinerile Scumpe erau ţinute cu sfinţenie de femei pentru casă, sănătate şi spor iar prima dintre ele, Vinerea Ouălor, pentru bunăstarea păsărilor din ogradă şi "ca să nu se strice ouăle sub cloşti". Sunt douăsprezece Vineri Scumpe pe an, sărbătorite înaintea fiecărui praznic, şi se spune că cine nu le ţine cu post negru şi rugăciune până la apusul soarelui, nu are spor la nimic şi are parte de boli tot anul. Vinerea Ouălor are o importanţă specială, anunţând un nou interval de timp marcat de sacralitate, consacrat pomenilor şi ofrandelor rituale: Sâmbăta lui Lazăr. Aşadar, sâmbătă femeile trebuie să facă plăcinte pentru a le împărţi de sufletul lui Lazăr, străvec
