Albert Einstein este cunoscut pentru expresia „Lucrurile trebuie făcute cât mai simple posibil, dar nu mai simple de atât". Totuşi, dezbaterea actuală cu privire la epidemia globală a bolilor netransmisibile (BNT), - boli cronice, cum ar fi bolile de inimă, accidentul vascular cerebral, diabetul zaharat şi cancerul - a ignorat acest sfat. Factorii de decizie au simplificat foarte mult această provocare, concentrându-se pe prevalenţa în creştere a BNT - numărul mare de persoane cu aceste boli -, care, susţin eu, nu este de fapt problema.

Este adevărat că aproape toate statele din lume se confruntă, în prezent cu o creştere a preva--lenţei bolilor netransmisibile - în parte pentru că numărul de decese din cauza bolilor infec-ţioase acute şi a leziunilor a scăzut, iar oamenii trăiesc acum suficient de mult pentru a dezvolta aceste boli. Dar incidenţa bolilor netransmisibile este în creştere din multe alte motive demografice şi epidemiologice - iar înţelegerea acestora are implicaţii pentru politica de sănătate, dar şi pentru dezvoltarea economică. În cea mai mare parte din lume, populaţiile sunt într-un proces de creştere, dar şi de îmbătrânire în acelaşi timp. Cele mai multe BNT cresc în incidenţă o dată cu vârsta, o consecinţă a expunerii cumulative la mai mulţi factori de risc (inclusiv comportamente nesănătoase, cum ar fi consumul de tutun, şi factori biologici de risc, cum ar fi hipertensiunea arterială) pe parcursul vieţii. În condiţiile în care ceilalţi factori sunt la fel peste tot, populaţiile mai mari şi mai îmbătrânite înseamnă un număr mai mare de persoane cu boli netransmisibile.

Acest efect de „îmbătrânire a populaţiei" este bine înţeles. Mult mai puţin bine înţelese sunt forţele epidemiologice care determină dinamica BNT. Din punct de vedere epidemiologic, prevalenţa BNT este determinată de diferenţa dintre rata la care persoanele an