Pauza de o săptămână între meciul de aseară şi cel din urmă cu şapte zile nu s-a simţit. Cele două echipe au arătat acelaşi joc plictisitor, fără faze de poartă, în care olandezii au fost stăpâni şi i-au ţinut pe ai noştri la distanţă la fel cum face un elev de liceu cu unul de gimnaziu.
Avem patru schimbări în primul 11, negociate cu greu între antrenorul care dă bani şi cel care stă pe bancă şi nu prea îşi ia banii. Adăugăm o ceartă lacrimogenă între cei doi şi o împăcare telenovelistică în ultimul moment. Nu uităm nici de optimismul celui cu finanţele. "Păi, mai veneam eu dacă nu simţeam că batem cu 3-1? Mai dădeam atâţia bani?", spunea Becali cu trei ore înainte de meci. Păcat că superstiţiile şi presimţirile nu contează pe tabelă.
Doarmeee Tătăruşanu!
Şi începem. Pase în stânga, în dreapta, nimic pe verticală. Problema e că nu câştigăm nici cinci metri, ca la rugby. Brandan cu capul pe sus, iar Bourceanu asemenea unui diavol tazmanian ocupă mijlocul. Tatu nu sare la niciun duel aerian. Nici n-ar avea sens. Olandezii sunt mai bine înfipţi în teren, mai decişi, dar nu vor să forţeze. Minutele trec şi începem să ne gândim ce meci a fost mai lipsit de sare şi piper decât acesta. Devine enervant, dar Tătăruşanu sesizează rutină şi calcă strâmb, la propriu. Din păcate, chiar când trebuia să degajeze. De Jong îi suflă mingea şi pasează în faţa porţii pentru Chadli, care se mândreşte chiar şi cu un gol urât. Trei minute mai târziu, batavii mai înscriu o dată, dar fanionul e sus pentru ofsaid. Să fim corecţi şi să spunem că nu a fost.
Chiricheş, ce fotbalist
De la cabine, steliştii au ieşit mai încărcaţi, dar doar cu nervi. Geraldo degajează la întâmplare, reproşurile apar între jucătorii lui Stan, iar Bourceanu şi Tatu culeg câte un galben la aceeaşi fază (55). Singurul căruia nu i-a căzut moralul şi nici nu a dat