Recent, cel mai respectabil membru al CSM-ului, in opinia mea, a venit cu o demonstratie inchegata pe aceasta platforma in care infiereaza o situatie legata de taxa de prima inmatriculare, folosind acest caz pentru a arata neajunsurile modalitatii de legiferare in Romania. Nu cred ca a ales cel mai revelator caz – cat despre modalitatea de legiferare in Guvern, domnul Danilet, ca judecator CSM, nu are decat informatia din carti si canoane juridice. In orice alta tara europeana in afara de Romania ar fi probabil suficient. Nu sunt jurist de meserie, ca atare argumentele din acest articol sunt legate de realitatea administratiei si de o anumita viziune a politicilor publice in cazul in speta. Iar realitatea descrisa reprezinta “circuitul” adevarat, care nu va apare in nicio prevedere legala. Acestei triste situatii de fapt trebuie sa ii gasim solutie – invit la dialog pe toti cei care pot propune o rezolvare.

Nu am sa fac taxa de prima inmatriculare subiectul acestui articol, pentru ca aici dl Danilet si cu mine am fi in contradictie onesta, dumnealui cu legea europeana si hotararea pe care a dat-o in brate, eu cu argumente economice si legate de politicile publice in respectivul domeniu. Esenta celor sustinute inca din 2008 de dl Danilet este ca o ordonanta „destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizeaza astfel vânzarea autoturismelor second-hand înmatriculate în România şi, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.” Sunt cateva chestiuni aici : prima este ca, fara o astfel de lege, Bulgaria s-a transformat pentru o perioada in cimitirul de masini vechi al Europei. In al doilea rand, ca principiu, este dreptul unui stat membru sa isi gestioneze intr-o oarecare masura un domeniu in care l