Ne enervează adesea televiziunile noastre. Evident, nu mă refer la Animal Planet, PRO CINEMA sau Eurosport, ci la posturile româneşti considerate de ştiri. Există deosebiri destul de importante între aceste posturi de ştiri, dar asemănările sînt şi mai importante, aşa că prefer să vorbesc de ele la pachet. Neprofesionalismul lor sare frecvent chiar şi în ochii oamenilor simpli. Probabil că mai toţi telespectatorii au constatat de mult că relatările şi dezbaterile acestora abundă în exagerări şi interpretări duse pînă la absurd. Tonurile agresive, catastrofiste sau lacrimogene sînt dominante. Simţul măsurii pare să lipsească şi în general ai impresia că, oricînd, te poţi aştepta la orice. Nu se întrevede prezenţa unor editori sau şefi care să ştie, să respecte şi să impună limite şi reguli profesionale. Părerile total neavizate, lipsa de informaţie sau chiar prostia crasă a unor invitaţi şi colaboratori sînt la ordinea zilei. Chiar dacă unii moderatori încearcă să ţină lucrurile sub control, invitaţii se dovedesc adesea de nestăpînit iar după ce calcă grav în străchini sau bat cîmpii (fără graţie), se consideră de cuviinţă că pot fi invitaţi din nou şi în ziua următoare. Şi deşi sînt aşa de pline de defecte, televiziunile astea se laudă întruna. Sînt lucrurile deja ştiute şi au fost spuse de nenumărate ori.

DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilorEi bine, în ciuda acestor carenţe deontologice şi profesionale cît se poate de vizibile, mult hulitele televiziuni sînt în aceeaşi măsură şi mult privite. Ne raportăm mereu la ele, de la ultimul locuitor de la ţară şi pînă la preşedinte. Pentru unii au devenit un fel de drog. Ideea poate fi că: „Or fi ele proaste, dar sînt ale noastre. Vorbesc despre noi şi seamănă cu noi. Fără ele nu putem“.

De fiecare dată cînd ruperea unui copac la o furtună de vară devenea