Astăzi se împlineşte un sfert de veac de când Steaua a câştigat Supercupa Europei, după ce s-a impus cu 1-0 în faţa celor de la Dinamo Kiev.
24 februarie 1987. La 294 de zile distanţă faţă de triumful de la Sevilla, din finala Cupei Campionilor Europeni, roş-albaştrii jucau un nou meci cu trofeul pe masă: Supercupa Europei.
Adversară era Dinamo Kiev, echipă care se impusese cu 3-0 în finala Cupei Cupelor, în faţa spaniolilor de la Atlético Madrid. Vedetele din lotul sovieticilor erau Igor Belanov, Oleg Kuzneţov, Oleg Blohin şi Anatoli Demianenko, toţi fiind componenţi de bază ai naţionalei URSS. Faţă de meciul cu FC Barcelona, Steaua nu-i mai avea pe antrenorul Emeric Ienei, promovat între timp în funcţia de selecţioner, şi pe Helmuth Duckadam, „Eroul de la Sevilla" spunând practic adio fotbalului de performanţă în vara lui 1986, din cauza unui anevrism suferit la artera axilară.
În schimb, se reuşise transferul „decarului" Gheorghe Hagi de la Sportul Studenţesc. Special pentru acea partidă, antrenorul cu portarii al „militarilor", Vasile Iordache, care avea 37 de ani, a fost reactivat, fiind rezerva lui Dumitru Stângaciu. Noul tehnician al „militarilor", Anghel Iordănescu, a pregătit extrem de minuţios partida de la Monte Carlo, mai ales că ratase deja primul obiectiv major, Cupa Intercontinentală. La 14 decembrie 1986, River Plate se impunea cu 1-0 în faţa Stelei, la Tokyo, la capătul unui meci în care arbitrul uruguayan José Bazan anulase complet aiurea un gol perfect valabil înscris de Miodrag Belodedici.
„Ne dădeau afară dacă nu luam trofeul"
„Eram stresaţi, pentru că ştiam că ne-ar fi dat afară dacă pierdeam Supercupa Europei. Era sarcină de partid, începuseră pretenţiile după ce se câştigase Cupa Campionilor. Bietul de Puiu Iordănescu nici nu mai putea să doarmă noaptea. Am făcut o pregătire de iarnă riguroas
