Dispreţuită de mulţi, considerată pînă mai ieri un produs inferior, sinonim cu literatura de bas-étage, studiată cu interes ştiinţific de sociologii lecturii şi mai cu seamă „devorată” de publicul larg, cartea de consum reprezintă în peisajul actual un fenomen imposibil de ignorat.

Şi asta pentru că perioada pe care o trăim este nu numai epoca Internetului, a televiziunii, a supermarket-urilor şi a fast-food-urilor, ci şi a permisivităţii şi sincretismului. În plus, am fi tentaţi să credem că avem de-a face chiar cu o nouă fază „migratoare”. Mai toată lumea călătoreşte, face „naveta” între continente, este - pe scurt - antrenată într-o mişcare de perpetuum mobile. Prin gări, aeroporturi, săli de aşteptare (spaţii de tranzit, prin excelenţă), se citesc de obicei cărţi „uşoare”, fără pretenţii, cu suspans şi happy-end, care presupun maximum de divertisment şi o minimă concentrare. Este de-ajuns să tragi cu coada ochiului la ceea ce mai citeşte lumea într-un spaţiu de felul acesta şi îţi poţi forma rapid o idee despre topul celor mai vîndute cărţi.

Cu mai bine de un an în urmă, călătorind de la Roma la Bucureşti, o grevă a salariaţilor aeroportului Fiumicino m-a ajutat să-mi întăresc această convingere. Aveam de aşteptat cîteva ceasuri şi - contrar tabieturilor mele - plecasem în grabă, fără „provizii” de cărţi sau reviste, aşa că m-am amuzat o vreme spionîndu-i pe cei cîţiva cititori din preajma mea. Un domn trecut de patruzeci de ani părea complet absorbit de aventurile lui Harry Potter, o tînără atrăgătoare, pieptănată în stilul anilor ’50, „devora” efectiv o carte a lui Andrea Camilleri, din seria cu comisarul Montalbano, doi adolescenţi îşi disputau Shining-ul lui Stephen King. Personajul cel mai interesant era însă o doamnă la a doua tinereţe care, foarte dreaptă în jacheta ei de culoare verde, mînuia graţios un coupe-papie. Foşnind p