Rechinii şi-au câştigat o reputaţie de prădători solitari nemiloşi, care călătoresc prin mări şi oceane în căutarea hranei. Potrivit www.ditadifulmine.com, viaţa socială a acestor vietăţi extraordinare este mult mai complexă decât sugerează filmele sau legendele care circulă pe seama lor. Dacă vorbim de muncă în echipă şi de inteligenţă socială, gândul ne duce imediat la delfini, sau, în general, la cetacee. Însă o populaţie de rechini de recif cu înotătoare negre (Carcharhinus melanopterus) pare să dispună de un nivel ridicat de organizare socială, cu patru comunităţi şi două subcomunităţi, care au stabilit între ele legături puternice, de lungă durată. Carcharhinus melanopterus este una dintre cele mai răspândite specii din Pacific şi una dintre cele mai uşor de recunoscut, datorită extremităţilor negre ale înotătoarei dorsale. Rechinii cu înotătoare negre sunt primii reprezentanţi ai acestei specii care prezintă „simptomele“ unei sociabilităţi complexe. Johann Mourier, cercetător la Center for Island Research and Environmental Study, împreună cu colegii Julie Vercelloni şi Serge Planes au realizat un studiu cu privire la relaţiile sociale ale rechinilor cu înotătoare negre care trăiau în apropierea Insulei Moorea, în Polinezia franceză.

În timpul cercetărilor, specialiştii au analizat aproximativ 10 kilometri din coasta septentrională a insulei, perioade lungi de timp, scufundându-se la adâncimi de peste 15 metri pentru a obţine informaţii preţioase despre viaţa rechinilor. Analizând datele, s-a constatat că rechinii nu se regrupau în mod haotic, ci erau organizaţi în grupuri sociale, potrivit unor reguli precise. „Cele patru comunităţi speciale erau formate din exemplare din ambele sexe şi care foloseau acelaşi spaţiu vital; în cadrul acestor comunităţi, indivizii au tendinţa să se asocieze frecvent cu alţi indivizi de acelaşi sex şi aceleaşi dimensiuni“, a