Surprinzător, preşedintele Băsescu n-a participat la bilanţul Armatei, vexând astfel nu doar o sală plină de generali şi colonei, dar zgândărind şi orgoliul lui Gabriel Oprea, nu numai ca ministru, ci mai ales ca şef al unei formaţiuni politice de care depinde menţinerea PDL la putere. Posibil ca Băsescu să nu calce nici la bilanţurile MAI, Ministerului Public, al Justiţiei ori ale SRI şi SIE, de la care până acum n-a lipsit, nepierzând ocazia să-şi moduleze vocea şi să dea indicaţii, deseori dincolo de atribuţiile sale. De ce această rămânere între zidurile Palatului? Simplu. Şi-a ostlizat în bună parte aceste corpuri profesionale, care nu mai pot nici ele să mizeze pe un om căruia, în proporţie covârşitoare, populaţia îi aşteaptă cât mai grabnicul sfârşit politic. După două mandate în care s-a manifestat cel mai adesea discreţionar, a impus politici păguboase pe mai toate planurile. Mai ales în ultimii trei ani, când, exercitându-se el şi ca prim-ministru, a făcut din Boc o paiaţă vorbitoare. În relaţiile internaţionale a fost, din cauza unui comportament portuar şi a gafelor diplomatice, tot mai mult ignorat ("Băsescu who"), iar în interiorul ţării a exasperat poporul, expresia predominantă a protestatarilor fiind "Huo Băsescu!".

Ăsta-i momentul în care Mihai Răzvan Ungureanu, un om cultivat, fără afinităţi intelectuale, poate nici alte preocupări, cu Băsescu, şi-a lăsat fostul job de la SIE şi, derutant, a acceptat oferta de a forma un nou guvern, ca o manevră de cosmetizare a unui PDL grav compromis prin incompetenţă, clientelism şi corupţie. "A forma un nou guvern" e un fel de a spune. Nimeni nu se mai îndoieşte că i-a fost înmânată, la Cotroceni sau la Modrogan, o listă de miniştri desemnaţi de Băsescu. Listă care-i plină de incompetenţi (ce caută un vag profesoraş de sport, precum Petrescu, la Ministerul Dezvoltării?), de colecţionari de diplome un