După „Cum doriţi sau Noaptea de la Spartul Târgului“ şi „Măsură pentru măsură”, Silviu Purcărete a revenit în acest an la Craiova pentru montarea unui spectacol după alt text de Shakespeare, „Furtuna“

Premiera a avut loc sâmbătă, 18 februarie, când directorul Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ a venit în faţa publicului, cum obişnuieşte la fiecare primă reprezentaţie a unei piese, pentru a le spune câteva cuvinte spectatorilor. Mircea Cornişteanu a început prin a menţiona că Purcărete şi-a intitulat această montare „O furtună“, deoarece este doar una din şirul de „Furtuni“ pe care acesta le-a regizat şi poate le va mai regiza, dar şi din întregul şir de „Furtuni“ care s-au făcut de-a lungul timpului şi care se vor mai face…

Tot spectacolul gravitează în jurul replicii shakespeariene: „Suntem plămădiţi din aceeaşi materie din care sunt făcute visele şi această mică viaţă este cuprinsă într-un somn“, iar primul indiciu l-am ochit, fără să-i înţelegem de la început însemnătatea, pe coperta programului piesei, unde apărea Prospero (Ilie Gheorghe) dormind.

De fapt, toată povestea este materializarea unui vis, cel al lui Prospero, care devine astfel stăpânul lumii de pe insula din „Furtuna“. Desigur, explicaţia originală este că Prospero o ucide pe vrăjitoarea insulei, mama lui Caliban, şi îi ia locul. Dar puterea magiei lui Prospero stă, în spectacolul lui Purcărete, în simplul fapt că acesta este cel care visează, devenind, astfel, creatorul.

Lumea cu susul în jos

În această lume onirică, frumoasa fiică a lui Prospero, Miranda, se suprapune monstruosului Caliban, ambele personaje fiind interpretate de Sorin Leoveanu, care nouă ni s-a părut că nu a demarcat (intenţionat) foarte clar cele două roluri, marea diferenţă făcând-o rochiile de hârtie purtate de Miranda, rochii pe care Leoveanu le rupea sălbatic când devenea Caliban. Totu