Începând de vineri, se deschide la Muzeul Ţăranului Român Târgul Mărţişorului. Cei care vor să-şi împodobească mamele, soţiile şi iubitele cu mărţişoare autentice pot face un popas acolo unde îi aşteaptă peste 200 de meşteri populari şi artişti plastici.

Micile obiecte care încearcă an de an să forţeze mâna primăverii ca să apară mai repede pot fi meşterite din tot soiul de materiale: lut, textile, lână, hârtie, metale etc. Organizatorii au luat în considerare, în aceste vremuri de criză, şi latura practică a lucrurilor. Aşa că le vor pune celor interesaţi la dispoziţie şi mărţişoare gastronomice, care, sigur, nu pot fi agăţate în piept, dar pot fi consumate în egală măsură şi de bărbaţi şi de femei. În această categorie intră: turtă dulce, dulceţuri, zacuscă, gem de prune, kürtös kalács, prăjiturele de Alexandria şi de Baia Mare, suc de mere de Malancrav, miere şi alte bunătăţi.

Istoria mărţişorului

Obiceiul mărţişorului pe care îl întâlnim astăzi în ţările din Balcani, cu precădere în România, datează cu mult dinainte de răspândirea creştinismului prin această parte de lume, fiind legat de ritualul noului an agrar. De altfel, înainte vreme, anul nou era sărbătorit la 1 martie. În colindul Pluguşorului se spune „mâine anul se-nnoieşte, pluguşorul se porneşte" pentru că plugurile erau scoase la arat primăvara.

Mărţişorul este o amuletă, un talisman menit să-l apere de rău pe cel ce-l poartă. Tot aşa cum, din vechime şi până în ziua de azi, mamele pun la mâna bebeluşului un şnur roşu ca să-l apere de deochi. Mărţişorul mai este numit „funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului", iar împletirea firului roşu cu cel alb mai specifică şi unirea principiilor masculin şi feminin. În martie are loc echinocţiul de primăvară şi apare pe cer a Luna Nouă, aşa că ritualul mărţişorului marchează reînnoirea anului şi din punct de vedere astrologi