În cele două decenii care s-au scurs de la ostilităţile militare din 1992, Chişinăul a pierdut total controlul asupra teritoriului din stânga Nistrului. În plus, a căzut prea uşor în mai multe curse pe care i le-a întins Rusia. Analiştii susţin că acest lucru s-a întâmplat din cauza că mai-marii ţării n-au avut voinţă politică, dar nici competenţele necesare.
La 21 iulie 1992, preşedintele moldovean Mircea Snegur şi omologul său rus Boris Elţin semnau la Moscova Convenţia cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova. Foştii combatanţi susţin că astfel a fost cedat oraşul Tighina.
„Am pierdut războiul, am pierdut Tighina, pe podul de la Vadul lui Vodă, în mijlocul Moldovei, stau forţe ruse de pacificare. Ce am câştigat? Numai oameni schilodiţi, mame îndurerate şi copii fără părinţi. Nu ştiu de ce am tot cedat în cei 20 de ani? Ori de buni ce suntem, ori de proşti?", se întreabă retoric Valeriu Daraban, fost luptător în războiul de la Nistru.
Combatantul spune că politicienii de la Chişinău îşi aduc aminte de problema transnistreană doar în campaniile electorale. Între timp, dincolo de Nistru a fost edificat un nou stat.
ÎNFRÂNGEREA POLITICĂ ŞI MILITARĂ
Potrivit expertului în problema transnistreană Oazu Nantoi, acordul de încetare a focului recunoaşte înfrângerea politică şi militară a Chişinăului.
„De atunci procesul de negocieri numai a degradat. În 20 de ani, au fost semnate peste 170 de documente, dar niciunul nu a fost respectat de Tiraspol, care a interpretat totul unilateral", crede Oazu Nantoi.
Click aici pentru a vedea GALERIA FOTO
Analistul a amintit de cazul din 1 ianuarie, de pe podul de la Vadul lui Vodă, când un tânăr a fost împuşcat de un pacificator rus. „Valul de emoţie a trecut. Tânărul e mort şi nimic nu s-a schimbat. Din păca
