Singura ţară cu o populaţie sub 10 milioane de locuitori care a reuşit să câştige Cupa Mondială surclasează România la multe capitole. Uruguay este o adevărată fabrică de fotbalişti, reuşind să dea în Europa nu mai puţin de 72 de jucători, considerabil mai mult decât noi. Cei mai mulţi joacă în Serie A, campionat în care ţara noastră are acum doar şase jucători, dintre care doar Mutu şi Ştefan Radu sunt titulari la echipele lor.

Indiferent că e vorba de selecţionerii echipei naţionale din ultima perioadă, de şeful FRF sau de alţi oameni importanţi din fotbalul nostru, propoziţia următoare a fost mereu rostită ca un pretext al rezultatelor negative ale României: "Aria de selecţie este una foarte mică". Adversarul de miercuri al naţionalei tricolore, Uruguay, reuşeşte, dintr-o populaţie de 3,5 milioane de locuitori, să scoată sute de jucători de top, majoritatea ajungând la marile cluburi din Europa. În acest moment, în primele două ligi ale tuturor campionatelor de pe continent evoluează aproape 80 de jucători din Uruguay. Prin comparaţie, România are în Europa, exceptând campionatul intern, doar 50 de "stranieri". Diferenţa este şi mai stridentă dacă socotim că românii beneficiază de colosalul avantaj de a fi membri ai Uniunii Europene şi iertaţi, astfel, de regulamentul aplicat străinilor care nu au cetăţenie a unei ţări UE. Cum reuşesc sud-americanii să treacă peste deficitul ariei de selecţie şi care sunt diferenţele şi asemănările dintre România şi Uruguay aflăm din rândurile următoare.

Suntem la fel de săraci, dar ei au fotbal

Românii şi uruguayenii o duc aproape la fel, din punct de vedere financiar. Salariul mediu în ţara noastră atinge un prag de 570 de dolari, similar cu cel din Uruguay. Produsul intern brut pe cap de locuitor are şi el valori destul de asemănătoare: aproximativ 16.000 de dolari în România şi circa 14.500 în Urugu