Scriitorul israelian Amos Oz, nominalizat de mai multe ori printre favoriţii Premiului Nobel, spune că atunci când se gândeşte la România îi vin în minte „cultura, literatura, dar mai ales istoria evreilor din această ţară: complicată, dramatică, ambivalentă". România pare să fie oricum mai aproape de Amos Oz decât alte destinaţii, de vreme ce l-a refuzat pe editorul său britanic şi a preferat Bucureştiul în locul Londrei. Oz va conferenţia pe 27 februarie la Ateneul Român împreună cu Gabriel Liiceanu.

Vă întoarceţi din nou în România săptămâna viitoare, aţi mai fost aici şi cunoaşteţi bine această zonă, credeţi că România a reuşit să evadeze din Balcani după ce a devenit membră a Uniunii Europene?

A.O.: Da, voi fi la Bucureşti în zilele de 27 şi 28 februarie; şi da îmi plac Balcanii, dar nu cunosc foarte bine situaţia politică şi economică a României, însă din punct de vedere cultural este foarte clar că România e parte a Europei şi, în acelaşi timp, parte a Balcanilor. Nu este o contradicţie, ci mai degrabă o completare.

Credeţi că protestele-maraton sunt o soluţie democratică? Au fost exersate de curând şi în România, dar ele par să facă parte dintr-un fenomen mai larg: Occupy Wall Street de pildă sau mişcările sociale din Israel.

A.O.: Într-adevăr, jumătate de milion de israelieni au demonstrat împotriva guvernului vara trecută, cerând justiţie socială. A fost o manifestaţie extrem de puternică şi de impresionantă şi foarte important, a fost complet nonviolentă. Nu a existat nici măcar un gest violent.

Astfel de manifestări nu sunt totuşi periculoase, n-ar putea degenera în fenomene de tip anarhic?

A.O.: Depinde de protestatari şi depinde dacă aceştia sunt împotriva guvernului sau împotriva întregului sistem politic.

În cazul României, protestele au vizat întregul sistem.

A.O.: În acest caz există pericolul anarhiei