- Acest Ivan Turbinca al blues-ului romanesc, cu ochi albastri si blanzi si cu un suflet ca painea calda, l-ar face si pe Sfantul Petru sa cante "rhythm'n'bulz" ca-n Ardeal, cu "on pchic" de afumatura svabeasca. Cum de-o "vodki" si de-un "guleaiu" se pune repede pe iarna asta siberiana, mai lipseste o hazeaica la background, pentru ca petrecerea sa fie intreaga. Se gasesc si de-acelea, fiti pe pace! Dar, s-o luam pe rand... -

Amintiri la gura sobei

- Iarna asta tarzie nu se da dusa usor: prilej nimerit sa stam la depanat amintiri "la gura sobei". Cum erau iernile copilariei tale, Hanno?

- Cele mai multe le-am petrecut la Bucuresti, in cartierul Berceni. Imi placea mai ales dupa Anul Nou, cand oamenii aruncau brazii de Craciun si noi ne faceam sabii din ei. Se incingeau adevarate batalii intre armatele blocurilor A 15 si A 14. Dupa care ne uneam si ne bateam cu alte blocuri, pana ni se rupeau sabiile. O alta distractie de pusti mai erau pocnitorile artizanale, pe care le faceam, evident, fara sa tinem seama de riscuri. In satul bunicilor mei din Banat, Sanpetru Mic, iarna nu era cine stie ce distractie pentru un copil. Fiind in pusta, o campie intinsa, nici macar o tentativa de derdelus nu exista. Dar tin minte ca in drum spre gara - care era la 3 km distanta, in alt sat -, drum pe care-l faceam peste camp, pe jos, prin zapada, vedeam uneori zeci de caprioare.

- Ce insemna o zi de duminica linistita, in satul svabesc in care ai copilarit?

- Dupa ce oamenii se intorceau de la biserica, toata familia se aseza la masa. Bucataria svabeasca era la loc de cinste. De la masa de duminica nu lipsea niciodata supa de gaina grasa, cu taietei, iar la felul doi - snitel, ori friptura la tava, cu piure de cartofi si compot cu sirop, cel mai adesea de caise. La svabi, in loc de muraturi sau salata, se serveste compot. Se mai m