Agentul Daniel Duţescu, de la Spitalul-Penitenciar Jilava, i-a escortat, în anii '90, pe majoritatea membrilor Comitetului Politic Executiv al CC la instanţele de judecată: Iulian Vlad, Tudor Postelnicu, Dincă ori generalul Stănculescu. La 23 de ani, l-a văzut prima dată pe Nicu Ceauşescu, la Jilava. Povesteşte că a crezut că era dictatorul. Recunoaşte că şi-a ales o meserie periculoasă, dar îi place şi în tonul lui se simte o undă de responsabilitate: "Eu am ales, eu o fac".

De 19 ani, în fiecare dimineaţă, agentul-şef Escortă Daniel Duţescu ia drumul închisorii. Spitalul-Penitenciar Jilava. Are 43 de ani. E înalt, uşor grizonat şi bine făcut. "Născut şi crescut în Ferentari", explică el. La prima vedere, ai spune că e un om aspru, mult prea călit de sistem. Dar ştie să strecoare câte o glumă, aşteptând să zâmbesc. Mi-a povestit, simplu şi dezinvolt, despre sistemul penitenciar din România, cum este să lucrezi cu persoanele private de libertate şi care sunt riscurile la care se supune în mod voluntar.

Nimeni nu mă arată cu degetul

Pentru deţinuţi, e întotdeaua "domnul agent". Sau domnul Duţescu. "Contează respectul. Nu ne tutuim, nu ne spunem pe nume. Nu avem glume. De la glume, pleacă multe", explică el.

S-a angajat la penitenciar în 1992. După ce a absolvit liceul, şi-a dorit să ajungă poliţist, dar avea şi actele depuse să emigreze în America, aşa că n-avea şanse prea mari la Academie. După armată şi o slujbă schimbată, şi-a zis să-şi încerce norocul la Jilava. "Am stat vreo şapte luni până m-au angajat, au venit şi m-au verificat pe acasă - să nu fi făcut puşcărie, ce părere aveau colegii de la fostul loc de muncă despre mine".

Totuşi, explică Duţescu, felul în care se desfăşoară munca unui agent acum e mult diferită faţă de cum se făceau lucrurile în anii '90. "E diferenţă ca de la cer la pământ faţă de cum făceam serviciul atunci