În calendarul popular al românilor, primăvara începe astăzi, de Dragobete, după cum vara începe de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, toamna – de Ziua Crucii şi iarna – de Sfântul Andrei. Astăzi e ziua în care primăvara deschide primii muguri şi dezleagă glasul păsărilor, ziua în care alaiul lui "Dragomir cel beat de dragoste" cuprinde întregul cer şi pământul, vestind că "lunga noapte de iarnă" a luat sfârşit şi, o dată cu ea, balul lui Eftepir, Crăiasa geto-dacă a Zăpezilor, început la Sânandrei. După o noapte lungă cât un anotimp şi misterioasă cât toată mitologia noastră, a venit vremea soarelui, a înfloririi, a iubirii, o lume guvernată de "drăgostiţe" şi de "dragoste". Ele sunt zânele din alaiul lui Dragobete, făpturi mito-folclorice învestite cu puteri magice, care aduc oamenilor o boală ciudată, fără de leac, de care nu scapă nimeni, boala Zburătorului. "Astă-noapte m-am visat/ Că mândru m-a sărutat./ M-am trezit şi-am pipăit/ Dar nimica n-am găsit,/ Numai dorul inimii/ Scris pe faţa perinii,/ Cu mătasa genelor/ Şi cu roua ochilor." (Convorbiri literare, IV (1870), republicat de Dumitru Pop în Folcloristica Maramureşului, 1970.)
În astă zi de primăvară se leagă frăţiile de cruce, femeile se supun unor adevărate ritualuri de înfrumuseţare şi primesc în cercul lor tinerele fete spre a le iniţia. Împreună merg în afara vetrei satului, unde rostesc formule de incantaţie, de provocare a primăverii. Ieşirea dintr-un spaţiu închis (hotarul satului) şi intrarea într-un spaţiu deschis (câmpul) situează taina iniţierii sub semnul libertăţii, în timp ce contactul direct al tinerelor fete cu câmpia roditoare constituie un transfer simbolic de fertilitate. Dragostele anulează pentru moment barierele psihice şi afective, constrângerile sociale şi normele impuse de comunitate. Toate acestea sunt posibile deoarece astăzi e "cap de primăvară", iar primăvara
