Dan Baltariu. Textele dvs. sînt incoerente şi aberante, dar au un oarecare umor bizar pe care sper că îl premeditaţi şi nu este rezultatul nescontat al unei înşiruiri aleatorii de cuvinte. Sigur că am mai întîlnit, la suprarealiştii ironici, asemenea procedee, dar asta a fost tare demult. Aveţi unele formulări stupefiante despre care nu ştiu dacă sînt „efecte speciale” sau erori de taste (de pildă ân scris cu â, niciodată n o să mai curgă scris fără cratimă etc.). Reproduc un fragment: .iat o iat o (din nou fără cratime şi începînd fraza cu punct!) trecând pe lângă universitate pe/ lângă fântână îi e greu ştiu că îi e greu/ să şi (sic!) ascundă coada acestă (sic!) trecere descrisă/ de fiecare artist cineast pietrele lucioase/ apusul drept în faţă aerul pulverizat/ în formă de coadă cu bietele sale halouri gazoase/ lila portocalii cu spinii de ambră ai perilor/ săi florali cu banala auria neagra roza sa moliciune/ inghinală iat o (sic!) din piatră fluidă imediat după ploaie. (poem femela demnă cu coadă fără vertebre). Cîteva texte sînt în limba engleză, cu invenţii lexicale şi o senină neruşinare: uet (?) along the corridor/ margau (?) with a pencil/ trying to satisfy her but/ finding out that had/ no pencil for such a thight pussy. Dacă reuşiţi să vă adunaţi minţile acasă şi să aveţi acces la o minimă coerenţă, mai trimiteţi.

Andrei Badea. Nu sînt rele prozele dvs. După-amiaza unei muşte e mai interesantă şi mai adunată. Luptînd e prea lungă nu numai pentru o revistă ci şi pentru cît îşi propune. O să studiez posibilitatea unei colaborări. Dacă mai aveţi texte lucrate, mai trimiteţi. Nu vă grăbiţi peste măsură cu scrisul, ca să nu rataţi. Aveţi, aşa, un fel de frenezie a scrisului care e şi bună şi rea, pentru că poate duce la grafomanie.

Ion Dragoş. Sînteţi din Oradea şi aţi întîrziat să debutaţi din motive care nu sînt clare pentru mine. Vă reprodu