- Editorial - nr. 960 / 24 Februarie, 2012 Inainte de 1989, cand romanul zarea trei, patru, zece, douazeci de insi adunati la un loc, in fata vreunui magazin alimentar, dominat imediat de un gest reflex, intreba, precipitat: "Ce se da?”. Destul era ca un vesel gustator al licorii bachice, sosit de la vreun chef de pomina, mai spre ziua, sa strige pe holul unui bloc: "Se da ulei!” sau "Se dau «Fratii Petreus»!” – trimitere la puii aceia, uneori cate doi, in punga de plastic. Punea romanul, in graba, ce putea si ce gasea mai repede pe el si dadea fuga-fuguta sa se aseze la rand. Traditionala coada! Se mai imbranceau, cu gandul ca s-ar putea sa nu ajunga la ceea ce se da, spuneau chiar si cate ceva necuvenit. Ca asa-i romanul! Dar - parerea dainuitoare azi este aceasta -, in saracia si in umilinta aceea a lor, romanii se purtau ceva mai cuviincios, erau mai toleranti si, doar cu 22 de ani in urma, aveau, inca, cei sapte ani de acasa! Azi, dupa 22 de ani, cum stau lucrurile? Romanul s-a inrait, a devenit carcotas de clasa, uita de educatia primita in scoala si acasa, injura, imbranceste, este intolerant. Si, mai ales, smecher! A avut si de la cine invata lipsa asta, ingrijoratoare, de politete, de buna-cuviinta, de buna-crestere: de la coruptii nostri politicieni, de la mafiotii tranzitiei, in primul rand. Dar si de la viata mizerabila pe care o duc azi si au dus-o romanii, sub toate guvernarile postdecembriste. Ne vom referi azi doar la doua aspecte: pomenile si "promotiile” care, la deschiderea unor supermagazine, au loc, din vreme in vreme. Ca si inainte de 1989, romanii dau navala si azi, cand aud ca, la deschiderea unui supermarket, se da ceva gratis sau la un pret cu ceva mai mic decat cel stiut. Luni la rand am avut rabdarea gazetareasca sa urmaresc "fenomenul”. I-ati vazut, cumva, pe acolo, la locul acelor imbranceli de pomina, pe saracii Romaniei, pe oamenii