Scriitorul insa trebuie sa se inarmeze cu discernamintul necesar, pentru a nu arunca pe piata doar dejectiile. De multe ori, atunci cind cobori sau te inalti, in infernul, pardon, inconstientul colectiv, ca sa poti respira, trebuie sa-ti pui pe fata o masca de gaze. Fiinta umana, ca de altfel tot ceea ce exista, evolueaza in cadrul unui program. Al unei matrici bine definite. Evolutia are loc in interiorul acestei matrici. Aici intervine liberul arbitru. Alegerea. Alegi o cale de devenire, care isi pune amprenta asupra substantei tale launtrice. Arta inseamna o pervertire si o convertire a fondului si a formelor. Nu poti sa ajungi la esenta lucrurilor fara a fi pedepsit. Prin urmare, scriind poezie, pierzi ceva din ceea ce esti tu si cistigi altceva. Ce anume pierzi si ce cistigi e greu de spus. Poetii simt la modul intuitiv aceasta pierdere, de unde si nostalgia, si regretul. * Literatura e un fenomen viu, care evolueaza, ca sa zic asa, si dupa moartea autorului. Fiecare generatie are o alta grila de lectura. Scriitorul isi arunca antenele in timp, prefigurind, prin intermediul artei sale, viitoarele evenimente. Ginditi-va, de pilda, la Caragiale. El e mereu altul in fiecare epoca. Azi il citim atfel decit il citeau cei de ieri. Realitatea de miine si de raspoimiine a Romaniei ne va aduce in fata ochilor un alt Caragiale. La fel se intimpla, la o scara mai mare sau mai mica, si cu alti scriitori. Bacovia a fost caracterizat drept simbolist. Azi noi il incadram mai degraba in expresionism, gasind in poezia lui elemente comune cu Strigatul lui Munch sau Foamea lui Hamsun. Calinescu l-a cracterizat drept un poet minor. Scriitorii de azi il considera un simbol. Asa se va intimpla si cu literatura contemporana. * E greu de spus ce, dar ceva nu se mai regaseste in tonul literaturii de azi fata de cel de odinioara. Ma refer la literatura scrisa atit pina-n ‘89, cit si pina